Entomologii afirmă că invazia de greieri este provocată de condiţiile meteo, Las Vegas confruntându-se cu o vară cu precipitaţii peste media anuală de până acum.

Jeff Knight, entomolog la Departamentul de Agricultură din Nevada spune că insectele ar fi migrat din sudul statului Nevada şi, posibil, din Arizona, dar nu constituie un pericol: „Nu muşcă, nu înţeapă. Oamenilor nu le plac. E de înţeles”.

Mai multe fotografii şi filmări din Las Vegas au început să circule pe reţelele sociale, mulţi utilizatori folosind comparaţii cu Biblia şi făcând afirmaţii cu ton apocaliptic.

Jeff Lockwood, profesor de ştiinţe naturale şi umane la Universitatea din Wyoming s-a specializat în studiul greierilor şi spune că infestarea nu ar fi un motiv de îngrijorare: „Putem să dăm vina pe cartea Exodului. Cred că de acolo vine pentru occidentali ideea că asemenea fenomene ar fi macabre şi periculoase”.

Cu toate că unele lăcuste, insectele despre care e vorba în Biblie, fac parte din familia greierilor, experiţii încearcă să îi convingă pe cei care sunt tentaţi să dea o interpretare apocaliptică fenomenului că greierii nu sunt lăcuste.

Insectele sunt atrase le lumina ultravioletă, ceea cea ar explica concentrarea insectelor în jurul clădirilor puternic iluminate din Las Vegas.

În Viețile Sfinților pe luna noiembrie găsim următoarea relatare uimitoare:

„Aducerea aminte de praful care s-a pogorît pe pămînt în zilele lui Leon cel Mare (6 noiembrie)

În al optsprezecelea an al stăpînirii lui Leon cel Mare şi într-a cincea zi a lunii noiembrie, la amiază, tot cerul s-a înnorat, iar norii erau ca focul, încît părea că toate aveau să ardă. Aceasta a înspăimîntat pe toţi şi socoteau că ploaie se va pogorî din nori, însă negreşit va fi ploaie de foc şi va arde ca Sodoma de demult. Deci toţi s-au dus la sfintele biserici cu plîngere şi cu rugăciuni, căci Iubitorul de oameni Dumnezeu, schimbînd bunătatea în pedeapsă, a poruncit norilor să dea ploaie neobişnuită care pricinuia frică păcătoşilor.

Şi începînd din ceasurile de seară, a ţinut pînă la miezul nopţii. Iar praful care se cobora era negru şi foarte fierbinte, ca spuza şi era atît de mult, încît s-a făcut pe pămînt şi pe ziduri mai mult de o palmă. Acest praf a ars de tot ierburile şi răsadurile ce răsăriseră pe pămînt. Aceasta era mînia lui Dumnezeu pentru păcate. Multe ploi în urmă coborîndu-se, de abia au putut spăla pămîntul, arătînd că păcatul cel dintre noi, este ca un praf negru, stînd asupră-ne şi mistuind sadurile faptei bune ca un foc. Pentru aceasta avem trebuinţă de multe lacrimi şi de multă tînguire din adîncul inimii, ca să spălăm spuza cea înfocată a răutăţii şi să îngrăşăm pămîntul cel bun al minţii, spre a rodi cele dumnezeieşti; ca astfel să scăpăm de pedeapsa gheenei, care arde împreună cu trupurile şi sufletele celor ce cad într-însa, şi să dobîndim împărăţia cerurilor.”