Trezvia e o metodă duhovnicească durabilă, urmărită cu râvnă, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbăveşte pe om cu totul de gânduri şi cuvinte pătimaşe şi de fapte rele; urmărită astfel, ea îi dăruieşte apoi cunoştinţa sigură a lui Dumnezeu/cel necuprins, atât cât e cu putintă, şi dezlegarea tainelor dumnezeieşti şi ascunse.

Isihie Sinaitul despre trezvia duhovnicească

Ea împlineşte toată porunca lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament şi aduce tot binele veacului ce va să vie. Ea e propriu-zis curăţia inimii, care, din pricina măreţei şi a frumuseţii ei, sau mai bine zis din neatenţia şi negrija noastră, e azi atât de rară printre monahi.

Pe aceasta o fericeşte Hristos, zicând: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Aşa fiind, ea se cumpără foarte scump. Trezvia dăinuind mult in om, se face călăuză a vieţii drepte şi plăcute lui Dumnezeu.

Iar urcuşul în aceasta, ne deprinde cu contemplaţia şi cu felul cum trebuie să punem în mişcare, în chip cuvenit, cele trei părţi ale sufletului şi să ne păzim fără greşală simţurile. Ea sporeşte în  fiecare zi cele patru virtuţi generale, în cel ce se împărtăşeşte de ea.

Isihie Sinaitul, Scurt cuvânt de folos sufletului şi mântuitor despre trezvie şi virtute, în Filocalia, vol.IV