„Textele imnografice nu îl prezintă pe Sfântul Nicolae numai ca un mustrător al celor fărădelege, dar și ca apărător al păcătoșilor (desigur, spre îndreptarea lor), după exemplul Celui care a apărat-o pe femeia adulterină de uciderea cu pietre, pe desfrânata care i-a uns capul cu mir a ferit-o de batjocorirea celorlalți, iar pe vameșul Zaheu nu l-a respins.

Vrednicul de pomenire Gheron Ghelasie Simonopetritul a relatat spre apusul vieții sale pământești următoarea istorioară, pe care am auzit-o din gura lui și vom încerca să o redăm din memorie, la aproximativ 30 de ani după aceea:

Gheron Ghelasie obișnuia să îl cinstească pe Cuviosul Ioan Casian, care este prăznuit de Biserică în data de 29 februarie și de aceea este cinstit numai o dată la patru ani. Gheronda povestea sub formă de istorioară cu tâlc următorul lucru: Cuviosul Ioan Casian s-a plâns în fața Tronului Dumnezeirii pentru prăznuirea lui numai o dată la patru ani, în vreme ce alți Sfinți au mai mult de o dată de prăznuire în fiecare an.

Atunci Dumnezeu a poruncit îngerilor să îl cheme pe Sfântul Nicolae. După o îndelungă căutare, Sfântul Nicolae a venit în fața Tronului Ceresc obosit și ud tot, din cap până în picioare.

La întrebarea: Nicolae, unde ai fost? Răspunsul a fost: au avut nevoie de mine niște oameni în timpul unei furtuni, erau în pericol de moarte!

Întorcându-se spre Cuviosul Ioan Casian, Dumnezeu i-a spus: Acum înțelegi de ce Nicolae este cinstit nu numai de două sau de trei ori pe ani, ci în fiecare săptămână? (joia)”

Notă: desigur, această istorioară trebuie înțeleasă cum trebuie, în sensul că Sfinții fac numai ceea ce Dumnezeu le poruncește, nimic de la sine, însă autorul a vrut să arate bunăvoința și dragostea Sfântului Nicolae, care vrea ca toți păcătoșii să se izbăvească din primejdii și să se mântuiască întru Adevărul lui Hristos!