După aceasta va începe Judecata cea Înfricoșată. Mântuitorul a învățat adesea despre cea din urmă Judecată obștească a omenirii – atât în pilde, cât și în cuvântări care erau cât se poate de lămurite în înțeles. El a grăit așa: Căci va să vie Fiul Omului întru slava Tatălui Său, cu Îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16, 27). Domnul a spus lucruri asemănătoare despre Judecata de Apoi în multe alte locuri (Mt. 25, 16-46; Ioan 5, 22; 27, etc).
Așa zice Dumnezeu prin prorocul Său: Înfricoșata Judecată va fi în valea lui Iosafat, ce este la muntele Eleonului, aproape de Ierusalim
În acord cu învățăturile Domnului lor, Apostolii au vestit că Fiul Omului va face judecată asupra întregii lumi. Sfântul Pavel spune: „Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău” (II Cor.5, 10). În alt loc Apostolul le scrie tot corintenilor: „Drept aceea mai înainte de vreme nimic nu judecați, până ce va veni Domnul, Care va și lumina cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci lauda va fi fiecăruia de la Dumnezeu” (I Cor. 4, 5).
În epistola pe care a scris-o către Romani, Sfântul Pavel învață că la Judecata de Apoi, Dumnezeu „va răsplăti fiecăruia după lucrurile lui; celor ce, prin răbdarea lucrului bun, caută slavă și cinste și ne stricăciune, viața veșnică, iară celor certăreți, care se pun împotrva adevărului și se supun nedreptății, mânie și urgie… Că nu este părtinire la Dumnezeu” (Rom. 2, 6-8; 11) [1].
Dintru aceste dovezi lămuritoare din Sfânta Scriptură, precum și din multe alte locuri asemenea acestora, putem să aflăm cele despre Judecata obștească cea din urmă a omenirii și, într-o anumită măsură, să spunem cum se va petrece. La această Judecată vor fi judecați toți oamenii, fără nici o excepție, care au trăit de la începutul lumii și până la sfârșitul ei, fie răi ori buni, creștini ori necreștini.
Această Judecată va da veșnică hotărâre atât pentru soarta oamenilor, cât și pentru cea a îngerilor căzuți, pe care Dumnezeu „i-a ținut la păstrare… spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1, 6).
Judecătorul lumii va fi Însuși Domnul Iisus Hristos. El – Cel Care a adus Vestea cea Bună [2] a Legii lui Dumnezeu și a împlinit-o desăvârșit, Care S-a dat pe Sine, luând chip de rob în dumnezeiasca S-a deșertare și a răscumpărat neamul omenesc prin suferințele și moartea Sa (Filipeni 2, 6-11).
Se va arăta în toată slava măreției Sale dumnezeiești și-i va judeca pe toți oamenii. Domnul, Care cunoaște toate tainele inimilor oamenilor, va judeca nu doar faptele pe care le-am săvârșit în vremea vieții noastre pământești, ci și cuvintele și cugetele, intențiile și doririle noastre.
Toate cugetele noastre cele mai tainice se vor da atunci la iveală și se vor descoperi. Judecata va fi dreaptă și nemitarnică: Domnul îi va răsplăti pe fiecare după faptele lui. Unora le va spune: „Veniți, binecuvântații Părintelui meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34) alții vor auzi această cumplită osândă: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Mt. 25, 41).
Sfântul Efrem Sirul ne spune că atunci „toată omenirea se va găsi între Împărăție și osândire, între viață și moarte, între bucurie și strâmtorare, și toți vor sta înaintea divanului de judecată, căutând în jos și neîndrăznind să-și ridice ochii. Toți vor fi întrebați și aspru judecați – și mai cu seamă noi, cei care am viețuit în nepăsare – și văzând toate acestea, vor începe să cugete asupra tuturor faptelor lor. Fiecare persoană va vedea tot ce a făcut, rău ori bine.
Toți cei ale căror să vârșiri sunt bune, se vor apropia cu veselie de divan, întru nădejdea dobândirii cununii. Cel care va avea pe conștiință păcate grave și va fi părăsit viața aceasta fără să se pocăiască se va amărî nespus când va vedea păcatele sale stându-i înainte, prihănindu-l și osândindu-l.
Unul ca acesta își va spune: „De ce, mișelul de mine, nu m-am luptat cu ele, ci mi-am pierdut vremea jucându-mă și astfel am ajuns o jucărie? [3]… De ce nu m-am pocăit înaintea Celui Care a ridicat păcatul lumii, ci mi-am petrecut viața în minciună?… Ce să mă fac acum? Vremea de pocăință a trecut”.
Pe când vor cugeta la acestea întru sine, se va auzi glasul cutremurător al Judecătorului, Care va glăsui: „Arătați-vă faptele și primiți-vă răsplata”. În vremea aceea toate cinurile omenirii vor ieși înainte, spre a aduce închinare Domnului.
Atunci ocârmuitorii, înțelepții și bogații vor tremura de frică, pentru că a venit ceasul în care faptele fiecăruia se vor face cunoscute atât Îngerilor cât și oamenilor și fiecare va culege ce a semănat… După ce toate stăpânirile și domniile au fost desființate, fiecare a fost judecat înaintea oamenilor și toți vrăjmașii lui Dumnezeu au fost puși sub picioarele Lui (I Cor. 15, 24-28), mai apoi, la sfârșit, după cum Domnul a spus: „îi va despărți pe dânșii unul de altul precum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga” (Mt. 25, 32-33).
Atunci părinții vor fi despărțiți de copii, tații de fii, mamele de fiice, prietenii și rudele unii de alții. Atunci soții fără credincioșie, care nu și-au păzit patul neîntinat, vor fi despărțiți. Însă multe le voi acoperi cu tăcerea în descrierea mea, căci teama mă oprește să vi le grăiesc pe acestea” [4].
Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.32
_______________________
[1] Compară cu Faptele Apostolilor 24, 25; II Tesaloniceni 1, 7-10; I Petru 4,5; II Petru 2,4.
[2] Cuvântul Evanghelie are înţelesul de Veste Bună, Bunăvestire.
[3] Adică „mi-am pierdut vremea jucându-mă cu veşnicia mea şi astfel am ajuns o jucărie a dracilor”.
[4] Fragment din Cuvântarea la cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce şi la a Doua Venire a Domnului, a Sfântului Efrem Sirul (în limba rusă).
