justiei juvenila + saracieFără părinți, casă și copii. Cu un câștig de 50 de lei pe zi. Cu micuții la casa de copii și inima frântă de durere. Așa arăta viața Valentinei în urmă cu trei ani.

Într-o casă mare, dar jumătate din ea răcoroasă, cu o sobă care se încălzește doar cu lemne și o plită care abia se ține, i-am găsit pe cei trei micuți – Andreea, Ionel și Damian. Frățiorii se jucau fericiți pe cuptorul cald din una dintre cele două camere, care sunt încălzite de la sobă. Casa dintr-o margine a Chișinăului nu este conectată la gaz sau apă, iar mama nu are în casă niciun electrocasnic. Femeia gătește bucatele și încălzește apa la plită, spală rufele cu mâna, iar copilașii sunt curați și îngrijiți. Resursele financiare ale familiei sunt cheltuite pentru hrana, îmbrăcămintea și sănătatea micuților, iar cel care aduce banii în casă este doar tatăl.

Rupți din brațele mamei

Valentina are 28 de ani și s-a născut la Ghidighici, suburbie a capitalei. S-a căsătorit la o vârstă fragedă, a născut un copil, iar împreună cu familia locuiau în casa părinților ei. După ce s-a născut și Andreea, peste puțin timp au decedat părinții Valentinei, iar ea și cei doi micuți au ajuns peste noapte în stradă. „Au decedat părinții, iar casa, care avea actele pe bunica mea, a fost luată de fratele mamei. Ei mereu s-au certat pentru acel pământ. Eu am plecat în vizită la o rudă și, când m-am întors, totul era încuiat. Fratele mamei mi-a spus că nu mai avem ce căuta acolo, chiar dacă afară era frig deja”, ne spune Valentina, mama care a rămas pe drumuri cu fetița de câteva luni, băiețelul și un soț alcoolic.

Citeşte şi:  O româncă a câștigat procesul cu Barnevernet, iar copiii nu s-au întors la familie nici după un an. Mama lor e pe cale să fie expulzată din Norvegia

Salariu de 50 de lei pe zi

Împreună cu familia, Valentina s-a mutat temporar la o prietenă în Chișinău. Camera nu era una dintre cele mai bune, iar condițiile de trai erau deplorabile. Femeia își implora soțul să-și caute un post de muncă și să găsească un loc de chirie, acesta însă o bătea și nu mai lăsa paharul din mână. „M-am mutat la acea prietenă pentru a avea un adăpost pentru copii. Plângeam și mă rugam la soțul meu să facă ceva, să caute un loc mai bun de trai, îmi era frică pentru copii. Din cauza condițiilor neadecvate din casă, mi-au fost luați copiii. Băiețelul a fost dus la un internat și fetița – la altul. Mi se rupea inima de durere, chiar dacă ambii plângeau de leșinau în acea zi, tot nu mi i-au lăsat”, își amintește mama. Din acea zi, gândul Valentinei era doar la întoarcerea micuților ei „acasă”, adică unde o fi, dar lângă ea. Femeia și-a găsit un post de muncă. Cei 50 de lei primiți pe zi îi ajungeau doar pentru a merge să-și vadă copilașii, lucru pe care îl făcea regulat. „Fetița era foarte mică. Andreea a stat șapte luni la casa de copii, iar Ionel – trei ani. Băiatul mai venea acasă în zilele de sâmbătă și duminică, i se permitea, dar mi s-a spus că nu-mi vor da copiii până nu voi avea un loc de trai și resurse financiare de existență”, ne explică femeia.

A luat-o de soție și i-a întors copiii

Pentru soarta copiilor ei, femeia a lăsat totul în urmăi, iar norocul a dat peste ea în ziua când l-a întâlnit pe Oleg. S-au cunoscut întâmplător, s-au plăcut și s-au mutat împreună. Casa lui Oleg nu este una de lux, dar este a lui. Tânărul de 26 de ani locuia acolo împreună cu părinții, dar a rămas singur, după ce i-a decedat mama. Tatăl s-a recăsătorit și s-a mutat în apartamentul soției, iar casa părintească a lăsat-o copiilor. Oleg mai are o soră, care locuiește în apropiere de el. Cu inimă mare și un suflet bun, Oleg este un băiat muncitor și un bun familist. Bărbatul a luptat din toate puterile pentru fericirea Valentinei, iar în mai puțin de două luni i-a adus copilașii acasă. „Valentina nu mi-a zis de la început că are doi copii, mi-a spus doar despre fetiță. Îi era frică să nu o las, eu însă nu sunt așa tip de om. Eu am văzut că ea este serioasă, muncitoare și nu am ascultat pe cei care îmi spuneau lucruri urâte despre ea. Noi ne-am căsătorit cu acte în regulă și astfel am putut întoarce copiii”, ne spune Oleg.

Citeşte şi:  România. Lupta unui străbunic cu statul. Autorităţile vor să-i ia nepoata

Două bomboane și un suc

Copilașii Valentinei nu se mai satură s-o sărute și să stea la brațul ei.Acum, Andreea are patru anișori, merge la grădiniță, dar vorbește rău la vârsta ei. Ionel este elev în clasa a patra și ne spune că în noua școală, în noua casă și alături de mama este mult mai bine decât la internat. „Nu era bine, nu mai vreau acolo. Nu făceam nimic interesant, era foarte rău. Acum, e foarte bine la școală și acasă, toți împreună”, ne spune Ionel, un elev bun la matematică și care nu are amintiri frumoase de la casa de copii. Andreea este prea mică pentru a-și aminti ceva din timpul pe care l-a petrecut departe de mama, fetița însă ne-a spus ce vrea să primească anul acesta de la Moș Crăciun. „Două bomboane și un suc!”, ne-a zâmbit frumos micuța, în timp ce se juca cu o păpușă veche. Fetița a vrut să ne arate și cum poate desena, însă nu a găsit creioane colorate printre lucrurile sale.

Citeşte şi:  Justiţia juvenilă în Norvegia. Mărturia unei mame.

Inimă de tată: „Trăiesc pentru ei”

Valentina a mai născut un băiețel, Damian, fiul lui Oleg. Bebelușul are un an și câteva luni, iar cei doi soți cresc împreună trei copii. Tatăl ne spune că ei sunt fericirea și rostul vieții sale. Bărbatul nu se plânge de nimic, chiar dacă ar avea nevoie de resurse pentru reparația casei, în special a celor două camere care sunt locuibile. Le este greu mai ales iarna, când trebuie să gătească, să mănânce, să spele și să facă baie în aceeași cameră unde și dorm. De mașină de spălat sau frigider nici nu poate fi vorba în casa lor, salariul bărbatului este prea mic pentru așa lux. „Soția stă acasă cu copiii, este în concediu de maternitate acum. Doar eu lucrez, ne descurcăm așa cum putem, strictul necesar îl avem. Eu port aceleași haine de mulți ani, pe unde mănânc, pe unde nu, dar important este ca micuții noștri să aibă tot de ce au nevoie. Andreea a stat șapte luni la casa de copii, iar fostul soț al Valentinei nu a vizitat-o niciodată. Nu înțeleg, cum poți fi așa tată… Eu mi-am dat străduința, am vrut într-o zi, dar nu mi-a reușit, nu a depins de mine, dar în aproximativ două luni am adus fetița acasă, apoi și băiețelul”, ne explică bărbatul.

Adaptat după http://ziarulnational.md