Sfântul  Teofan Zavoratul – predică  în Miercurea Mare:

IUDA ȘI NOI

Pe ziua de astazi – iată, prin altele, ce amintire amară: mai-marii iudeilor s-au adunat în casa lui Caiafa și  chibzuiau cum să-L prindă prin viclenie pe Domnul Iisus și sa-L dea mortii. Atunci, nefiind rugat de nimeni, a venit la ei unul din cei doisprezece, Iuda Iscarioteanul, si a zis: “Ce voiti sa îmi dați, și  eu Il voi da pe El voua?” Ei i-au dat treizeci de arginti. Cand am citit locul acesta din Scriptura, sufletul meu s-a umplut de nemultumire – si asupra mai-marilor iudei, si asupra lui Iuda. Ce aveau in vedere acesti mai-mari, de au atras asupra lor si a poporului vina si pedeapsa pentru uciderea de Dumnezeu? Si cum a putut sa se hotarasca la asa o fapta Iuda, care intotdeauna era asa de apropiat de Domnul și asa limpede vazuse intiparita in El plinatatea Dumnezeirii? Dupa aceea, gandul meu s-a mutat la caracterul trădării lui Iuda; și în timp ce cugetăm  la lucrul acesta, din conștiință au inceput sa rasara una dupa alta propriile mele fapte, foarte asemanatoare cu fapta lui Iuda. Cu cât ma gandeam mai mult, cu atat semanau mai tare. Atunci, în  locul nemulțumirii împotriva lui Iuda, a început să renasca temerea pentru mine însumi , și glasul launtric mi-a grait: “Lasă-l tu pe Iuda, întoarce-ți mai degraba luarea-aminte asupra ta și  îngrijește-te să scapi de soarta lui amară ”.Cu acest indemn, fratilor, ma infatisez și eu voua. Aveam de gând  sa va înfățișez cat de neagra este trădarea lui Iuda. Acum, însă, zic: să-l lasam pe Iuda. Să cercetam mai bine faptele noastre, ca să curățim din viața noastră tot ce poartă vreo trăsătură a caracterului lui Iuda – și prin aceasta să scăpăm de pedeapsa cereasca ce a căzut asupra lui.

Lucrul cel mai izbitor la Iuda este faptul că în vremea petrecerii lui alături de Domnul el era, in ce privește  viața sa, întocmai  cu toți Apostolii. Împreună cu ei mâncase, bause, umblase, petrecuse nopțile, împreună cu ei ascultase învățăturile și  văzuse minunile Domnului, împreună  cu ei rabdase toate nevoile, chiar si umblase propovaduind Evanghelia, și  poate ca facuse minuni cu numele Domnului; nici Apostolii, nici ceilalti nu văzuseră in el ceva aparte. Și totusi, la sfârșit vedeti ce a ieșit? De unde aceasta roada? Fireste, dinlauntru, din suflet. Si iata, vedeti, înăuntrul  sufletului se parguise ceea ce in toata vremea dinainte nu se vadise afară prin niciun semn. Oare știa insusi Iuda ca în inima sa încălzea un asemenea șarpe, care în cele din urma avea să-l  piardă? Dupa obiceiul pe care-l are vrăjmașul  nostru de a ascunde legăturile in care îl  incurca pe păcătos, el tainuieste de conștiință patima de capetenie prin felurite lucruri frumoase de mâna a doua, și numai atunci cand se bizuie pe pierzania neindoielnica a omului da drumul nenorocirii asupra lui cu toata incrancenarea lui neînfrânată. Se poate, judecand dupa toate faptele, ca Iuda să nu fi vazut urâțenia patimii sale și să nu se fi crezut cu nimic mai rău  decât ceilalti Apostoli. Și a cazut, cumva de parcă nu ar fi prevazut lucrul acesta.

Având aceasta în gând, fratilor, să ne întoarcem luarea-aminte la noi înșine și să cercetăm m cu asprime cele mai tainice miscari ale inimii noastre, fara a ne opri la infatisarea cuviincioasa dinafara. Pe dinafara, ia uitati-va, cu ce suntem rai? Si totusi, poatecă  în  jurul inimii noastre se încolăceşte  un sarpe care e gata sa ne dea pierzarii – şi ne va daîndată  ce se va ivi prilejul.Vă a amintesc cugetarea Sfantului Macarie Egipteanul, caregrăieștee:

“Nu te lăuda  cu niciun fel de fapte și  cu niciun fel de nevoințăa. Dar daca te-ai pogorat chiar până în adâncul inimii taleși  ai ucis șarpele  cuibarit acolo, ceotrăvește  cu veninulsău  toate cele prin care sevădește viața  ta, atunci să daimulțumită Domnului”.

Prin aceasta el avea in vedere fie pacatul care traieste in noi, fie patima de capetenie a fiecaruia, in care se preschimba acel pacat. Si iata asupra carui lucru sa va intoarceti mai cu seama luarea-aminte atunci cand va cercetati pe voi insiva.Căutați  patima voastră  de capetenie. Pe ea s-o dați în  vileag, pe ea s-o aruncați afară.

“Nu cere de la tine Domnul post”,spunea un alt Batran, “cand patimesti de lacomie: da-I simplitatea milosteniei. Nu cere de la tine Domnul fapte vestite si slavite daca esti molipsit de parerea de sine: da-I smerenie si defaimare de sine. Asa si in toate celelalte privințe”.

Domnul vrea ca noi sa dam in vileag in noi insine si sa fagaduim a birui mai ales patima care ne biruie mai mult, si să  stralucim mai ales in virtutea potrivnica patimii ce ne biruie.Daca vei face asta, toate celelalte virtuti vor veni in randuiala de lupta si cu putere, iar patimile vor slabi, fiindca ele se tin de obicei in jurul patimii noastre de capetenie.

Dar să  ne intoarcem la Iuda. Asa purta el ghimpele in inima lui. S-a ivit prilejul, patima a dat in clocot. Vrajmasul l-a apucat pe el, sarmanul, de aceasta patima, a incetosat mintea si conștiința  lui și  l-a dus ca pe un orb sau ca pe un rob legat – la inceput la fărădelege, apoi si la pierzania deznadajduirii. Si acest lucru nu s-ar fi intamplat, daca si-ar fi descoperit inaintea Domnului patima sa. Doctorul sufletelor ar fi tamaduit indata boala sufletului sau- si Iuda ar fi fost mantuit. Acelasi lucru se va intampla si cu noi daca nu vom descoperi parintelui duhovnicesc patima noastra. Acum ea sta potolita;  dar, mai apoi, numi sa se iveasca prilejul si indata va urma căderea. Iar daca ne vom descoperi patima, ne vom strapunge, vom lua hotararea de a nu ne lasa infranti si vom cere ajutor de la Domnul, fara indoiala ca o sa rezistam: fiindca mai mare este Cel ce este intru voi decat cel ce este in lume (I In 4,4). Prin harul Sau, Domnul va ucide in clipa dezlegarii patima si va pune sămânța a virtutii potrivnice ei. Atunci n-ai decat să  adaugi o mica osteneala si, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu te vei mai tavali in patimile de ocara si vei incepe sa privesti cu fata descoperita si catre Domnul, si catreSfinți,și către  toți creștinii.

Încă puțină  vreme si Domnul va veni la voi,și  va face la voi cina impreuna cu voi. Pregatiti-va! Aruncati din inima tot ce este potrivnic Domnului,ștergeți  tot praful prin suspinari din inima, spalati orice pata prin lacrimile străpungerii, asa incat Domnul, intrand in voi, sa afle casa sufletului vostru dereticata,așternutăa,curată. Sa nu fie intre voi vreunii asemenea lui Iuda. Si Iuda, ca si ceilalti Apostoli, deopotriva auzise: “Dupa doua zile Pastile vor fi”. Apostolii s-au apropiat de Domnul si au zis: “Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile?” Iuda, insa, ce a facut? A mers si L-a vandut pe Domnul. Iar la cina tot a mers, alaturi de ceilalti. Nu cumva si intre voi se vor afla maine unii ca acestia? O, sa nu fie! Inca mai este vreme. Mergeti; si fiecare, dupa masura puterilor sale, sa sarguiasca a se arata vrednic a-L primi pe Domnul prin Sfintele Sale Taine. Dati-va seama de ce sunteti vinovati, plangeti si spuneti: “Nu vom mai face, Doamne! Ajuta-ne sa tinem piept de acum inainte”. Acesta este cel mai insemnat lucru pe care il doreste Domnul – iar nepasatori sa nu se afle intre voi. Sa nu fie nici vreunii dintre cei care, fara a se lepada de patima lor, nu numai ca nu au hotararea sa se infraneze de la lucrurile ei, ci nici nu sunt straini de indulcirea cu ele si aplecarea spre ele. Unul ca aceasta e intocmai ca Iuda: cu trupul la Cina, iar cu inima in uneltiri tradatoare. Si unuia ca acesta, cand dupa impartasirea cu Tainele lui Hristos va saruta potirul, oare Domnul nu-I va grai inconstiinta lui: “Cu sarutare vinzi pe Fiul Omului?”

Domnul și Mântuitorul  nostru, PreacurataMaică a Domnului și Sfinții toți să  ne ajute a neîmpărtăși  spre iertarea pacatelor și viața veșnică! Amin!

din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)