Cunoscută și sub denumirile populare de alunele, iarba oilor, prisnel, iarba strănutătoare, ciureșică ori brădățel, coada-șoricelului este foarte răspândită în România.
Numele științific, Achilea millefolium, are origini legendare. Faimosul călcâi al lui Ahile se spune că a fost vindecat după ce pe el a fost aplicată Coada șoricelului.
Pentru obținerea preparatelor medicinale din coada șoricelului poate fi folosită toată partea aeriană (tulpina, frunzele) ce se recoltează împreună cu florile în timpul verii pe soare, relatează Agerpres.
Florile conțin 0,2-0,5% ulei esențial, iar frunzele, 0,02—0,07%. Uleiul conține substanțe cu efect antiinflamator, tanini, flavonoide, alcaloizii, principii active, acizi organici, precum și alte substanțe benefice.
Această plantă a fost folosită pentru prima dată de grecii antici, cu peste 3.000 de ani în urmă, pentru tratarea rănilor externe pe piele. În antichitate, planta era cunoscută pentru folosirea sa în oprirea sângerării în cazul rănirii, pentru a trata problemele gastro-intestinale sau pentru a scădea febra. Beneficiile ceaiului de coada șoricelului sunt recunoscute în istoria medicinii tradiționale. Ceaiul de coada șoricelului este tonic și ajută la eliminarea toxinelor.
Rădăcina a fost consumată ca hrană fiind foarte populară în secolul al XVII-lea. Frunzele mai tinere sunt considerate plăcute la gust atunci când sunt gătite precum spanacul sau folosite în supă. Frunzele pot fi, de asemenea, uscate și utilizate ca plante medicinale sau pentru gătit, potrivit eol.org.
Ceaiul de coada șoricelului are proprietăți astringente ce ajută la tratarea secrețiilor nazale, sau a lăcrimării ochilor cauzate de mucegaiuri, polen sau praf. Împotriva răcelilor, gripei și a febrei, ceaiul de coada soricelului favorizează transpirația și duce la scăderea temperaturii. Are ca efect calmarea tusei, reduce formarea de secreții și ajută la tratarea infecțiilor de la nivelul tractului respirator superior. De asemenea este util în tratarea unor infecții ușoare.
Frunza proaspătă poate fi aplicată direct pe un dinte dureros pentru a calma durerea, potrivit herbwisdom.com.
Circulația sanguină este îmbunătățită cu ceaiul de coada soricelului. El ajută la eliminarea acidului uric de la nivelul articulațiilor și mușchilor și ajută la o mai bună oxigenare a corpului. Coada șoricelului este un bun diaforetic și diuretic și ajută la eliminarea toxinelor prin transpirație și urină. Aceste efecte duc la prevenirea apariției problemelor reumatice și articulare.
Crește rezistența organismului în fața bolilor. Cercetările au arătat că această plantă conține substanțe amare care stimulează sistemul imunitar. În plus conține uleiuri esențiale care acționează ca agenți antimicrobieni.
Ceaiul de coada soricelului îmbunătățește digestia și ajută la absorbția nutrienților din alimente. Previne flatulența și îmbunătățește apetitul. Coada-șoricelului este întrebuințată datorită efectelor ei benefice în afecțiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. Planta mai este recomandată în tratamentul afecțiunilor din sfera genitală la femei, în inflamațiile cronice ale anexelor precum și pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine, potrivit pfaf.org.
Tensiunea arterială ridicată poate fi de asemenea reglată cu ajutorul acestui ceai. Ceaiul de coada șoricelului are rezultate pozitive și pentru bolile cardiovasculare.
Specialiștii avertizează că această plantă medicinală, coada șoricelului, poate provoca alergii de contact. Nu este recomandată în sarcină și alăptare. Expunerea la lumină nu este recomandată. Dozele mari pot produce amețeli și dureri de cap.
Ana Grama
