Suntem liberi să alegem dacă ne ducem sau nu la întâlnirea cu Hristos, sau dacă ne vedem de „treburile noastre”. Suntem liberi. Este marele privilegiu care ne-a fost dat la Creaţie. Este marea taină a lumii oamenilor. Dumnezeu a găsit în acordarea libertăţii forma ideală a unei omeniri care să se simtă demnă şi independentă, până la riscul de a se priva chiar de El.

Trebuie să remarcăm, înainte de orice, că a merge după Mântuitorul, adică a-I urma învăţăturile, e la voia noastră. E la voia noastră să ne ducem la întâlnirea cu El, sau să ne vedem de treburile noastre. Suntem liberi. E marele privilegiu care ne-a fost dat la creaţie. E marea taină a lumii oamenilor.

Citeşte şi:  Sfântul Ioan Gură-de-Aur: E chiar atât de greu să-ți mărturisești păcatul? Dar, dacă nu te osândești singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol

Ea, lumea oamenilor, poate chiar să-şi imagineze că e autonomă, că a părut de la sine, şi că poate să se organizeze în mod liber, după legi pe care şi le creează ea însăşi. Cred că Dumnezeu a găsit în acordarea libertăţii forma ideală a unei omeniri care să se simtă demnă şi independentă, până la riscul de a se priva chiar de El.

Citeşte şi:  Cum îl pot eu ajuta pe aproapele, când mă aflu în păcate și primejdii mai mari decât el?

Cum am spus, Dumnezeu are un punct de vedere cu privire la aceasta, dar a socotit mai importanţălibertatea oamenilor. Tuturor le-a pus la îndemână însă pe lângă libertate, şi mijloacele care să-i orienteze în opţiunile libertăţii. Aşadar, ceea ce vrem noi să reţinem acum, în chip deosebit, e acest: „De voieşte cineva“, adică faptul că ne dă libertatea de a-L urma sau nu.

Citeşte şi:  Primele trei degete ale mainii drepte propovaduieste Taina Preasfintei Treimi

(Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 3)