În ce chip sabia taie vinele calului şi pe călăreţ îl dă jos, aşa şi socoteala cea cu nărav rău taie puterile sufletului şi îl dă scârbei, iar scârba strică pe cei ce cad întru dânsa. Şi cine este oare cel care, vrând să se ducă la o cetate ce este departe de treizeci de stadii, şi făcând douăzeci şi nouă, a intrat în cetate? Acesta dintru ale sale a ieşit şi în cetate nu a intrat. Că precum cel ce a venit întru al unsprezecelea ceas, şi-a luat plata deplin, la fel ca şi ceilalţi care au purtat greutatea şi osteneala zilei, aşa şi cel care a lucrat până în al unsprezecelea ceas, iar întru al doisprezecelea ceas ar începe a surpa şi a smulge sadurile, plată nu va lua. Pentru că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos zice: „Cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Matei 10, 22). Şi iarăşi: „Nimeni punând mâna sa pe plug şi întorcându-se înapoi, nu este îndreptăţit în Împărăţia cerurilor. Că femeia lui Lot, întorcându-se înapoi, s-a prefăcut în stâlp de sare” (Facerea 19, 26). Pentru care şi Apostolul, cele dinapoi uitându-le, la cele dinainte priveşte. Deci şi tu, iubite, rabdă! „Că lumea aceasta trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I loan 2, 17). Că suntem străini şi nemernici în viaţa aceasta. Iar dacă până avem vreme vom lucra cele plăcute Domnului, plată vom lua. Deci, câştigă-ţi răbdarea, frate, că scris este: „întru răbdarea voastră, veţi câştiga sufletele voastre”.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 241)