‒ Da, sinucidere duhovnicească, pentru că asta este secularizarea, sinucidere duhovnicească. Cel care se încurcă în lume şi în cele lumeşti se încurcă în plasa morţii şi, precum peştii care se încurcă în plasa pescarului şi nu pot să scape sunt scoşi din apă de pescar şi mor, exact aşa se întâmplă şi cu oamenii secularizaţi, cu oamenii lumeşti, care sunt netoţi sau cu mintea scurtă, ca şi peştii. Şi această prostie a lor îi conduce în final către moartea sufletească şi trupească, precum foarte frumos şi corect profeţeşte Sfânta Scriptură, zicând: Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii (Pilde 13, 14).

Oamenii proşti şi lumeşti mor exact aşa cum mor şi insectele care, zburând libere încolo şi-ncoace, nu sunt atente şi brusc se-ncurcă în plasa păianjenului, care le pândeşte în apropiere. Şi, îndată ce vreo insectă se-ncurcă în pânza lui, el aleargă cu o viteză uimitoare, o înşfacă şi o mănâncă. Insecta îşi plăteşte neatenţia şi negrija ei cu moartea.

‒ Foarte bună comparaţia.

‒ Lumea, iubitule, este plasa pescarului diavol, pe care o aruncă între oamenii fără de minte, ca să-i prindă. Şi nu-l lasă să se descurce uşor pe cel care a intrat o dată în plasa lui. Şi încet îl omoară, şi sufleteşte, şi trupeşte.

Lumea este ca o pânză de păianjen, ca o pânză a diavolului, pe care acesta o aşterne intenţionat între oamenii cei fără grijă şi fără purtare de grijă. Şi pe toţi cei care se încurcă în pânza lui îi omoară, îi sfâşie sufleteşte şi trupeşte.

Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia şi lumea, traducere din limba greacă de Părintele Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 204-205