Odata m-am intalnic cu o batranica, obosita si intristata.

– Cum si din ce traiesti, maica? Am intrebat-o.

– Da’ cu ce da Domnul, cu ce dau oamenii , mi-a raspuns.

– Dar unde iti este casa? Ai apropiati?

– Am avut si casa, si apropiati. Dar in tinerete am savarsit un pacat strasnic: am omorat copilul in pantecele meu, am facut avort. Din acea zi nu am mai avut liniste. Greu, foarte greu imi era pe suflet, o tristete si o durere de nedescris… M-am rugat parintelui nostru: ,,Parinte, roaga-te pentru copilul meu, sa stiu ce-i cu el, cu sufletul lui? Nu am liniste.

Dar parintele mi-a spus: ,,Dar vei face tot ce o sa-mi descopere Domnul, cand ma voi ruga pentru tine?’’ ,,Totul, parinte, voi face, totul’’, i-am raspuns. Si in aceasta vreme parintele imi spune: ,,Asa descoperire am pentru tine: sa ramai in biserica timp de trei zile si sa te rogi lui Dumnezeu, si El iti va descoperi ce vrei sa stii’’.

M-a inchis parintele in biserica, a insemnat cu creta un cerc in mijlocul bisericii si mi-a spus sa stau in cerc si nicidecum sa nu ies din el, si a plecat, eu ramanand singura in biserica incuiata.

Trei zile m-am rugat inaintea icoanelor si altarului. In a treia zi vad: se deschid usile imparatesti si in lumina se vede o fata- leit cum eram eu in tinerete, alaturi de ea vecinul nostru, un baiat de 19 ani. Fata imi spune sever: ,,Mama, apropie-te de mine’’. Eu m-am pierdut cu firea:

-Nu pot fiicuta (Inteleg ca vad sufletul fiicei mele omorate). Eu nu pot sa ies din cerc.

– Atunci eu singura am sa vin la tine, si, apropiindu-se, imi arunca in mana o mana de grau.

– Ce faci, fiiculito?- am strigat eu inspaimantata.

– Aceste boabe de grau sunt nepotii si stranepotii tai, pe care i-ai omorit prin mine. Iar acesta- aratand la tanar, – este logodnicul meu, care trebuia sa fie al meu dupa pronia lui Dumnezeu. Dar acum el se va insura cu alta, va fi nefericit cu ea, va bea si va termina viata fara cinste.

M-a cuprins frica:’’ Doamne, ce am facut! Doamne, doar eu am omorat nu doar un singur copil! Am omorat un neam intreg, un neam intreg! … Nepotii, stranepotii mei pe care nu ii voi vedea niciodata. Si tanarul vecin sta inaintea mea, ma uit la el si plang, – doar i-am distrus si lui viata, si la acea cu care el niciodata nu va fi fericit.

– Doamne, milueste-ma!- am strigat eu.

– Fiiculita, iarta-ma! Ce pot face pentru pocainta, pentru rascumparare, spune-mi, te rog, draga mea?!

– Dar vei implini cele ce ceri?

– Totul, totul voi face, fata mea, am strigat din tot sufletul, numai spune , ce sa fac?!

– Vezi, iesi din biserica, dar acasa nu te mai duce, nici la barbatul tau si tatal meu, nici la fratiorii mei, nici la surioarele mele. Dar vei merge prin lume, si vei povesti ce ai facut si ce ai vazut acum. Astfel, poate vei opri pe cineva de la acest pacat, sau vei aduce pe cineva la pocainta. Daca iti va da cineva paine – ia, dar singura sa nu ceri! Daca iti va da cineva acoperis, traieste acolo, dar singura sa nu ceri!

Iata asa am lasat casa, totul ce -mi parea atat de apropiat, toti dintr-odata au ramas fara mine. Iertati-ma, pe mine, pacatoasa…’’

Aceasta povestire a femeii pribege a ajuns si la voi. Si cine are urechi de auzit, sa auda. Pocaiti-va, cat a mai ramas putin timp pentru fiecare. Opriti-va, macar la marginea prapastiei. Creati fiind dupa chipul si asemanarea Creatorului, in ce ne-am schimbat singuri pe noi?

Preluat si tradus de pe rus front site