“Mai fericit este a da, decât a lua” (F. Apost. XX, 35)

Într-o zi, cineva a bătut la uşa chiliei călugărului sihastru Macarie:

– Părinte, zise omul, ţi-am adus un strugure broboane mari aurii, ca să-ţi îndulceşti gura şi să te răcoreşti.

Părintele Macarie îl primi mulţumindu-i şi binecuvântându-l. Când se uită mai bine la strugurele care strălucea ca aurul la soare, îşi zise zâmbind: Oare n-aş face eu mai bine să-l dau vecinului meu mai bătrân, care stă în chilia vecină, decât să-l mânânc eu? I-aş face o bucurie?!

Citeşte şi:  Când e vorba de Hristos, El trebuie mărturisit de făpturile cele mai apropiate şi mai dragi nouă

Şi duse strugurele vecinului său.

Acesta îl luă cu mare bucurie şi mulţumire şi-şi zise:

O, cât de bine este venit acest strugure frumos, pentru veci­nul meu, fratele Nazarie, care este bolnav. Şi îl duse.

Şi Nazarie îi mulţumi, dar şi el îşi zise: cum o să mânânc eu o aşa dulceaţă de strugure, când Mântuitorul a fost adăpat cu oţet şi fiere pe Cruce? Oare nu sunt eu ucenicul lui?

Citeşte şi:  Biruim forțele întunericului, chemând în noi lumina

Şi aşa a trecut strugurele din chilie în chilie, până în amurgul serii, când a ajuns din nou părintele  Macarie, căruia i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie, văzând că este înconjurat de adevăraţi următori ai lui Hristos.

Ei au îndeplinit îndemnul Mântuitorului, care a zis: “Mai fericit este a da, decât a lua”.

Dr. llie Dăianu

„Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român)”, antologie alcătuită de preotul Valeriu Dobrescu. Editura – Bacău: Babei, 2011