„Învierea Domnului este înnoirea firii omenești și plămădirea din nou a lui Adam cel dintâi, care fusese înghițit de moarte prin păcat și reîntors prin moarte în pământul din care a fost plămădit; este întoarcerea omului la viața cea fără de moarte.

Maica Domnului, primul martor al Învierii

Nimeni dintre oameni nu l-a văzut pe Adam, la început, cum a fost plămădit și dăruit cu viață, caci în acel ceas nu exista încă niciun om; însă, după ce a luat duh de viață prin insuflarea dumnezeiască , cea dintâi dintre toate făpturile omenești l-a văzut o femeie, căci Eva a fost cea dintâi ființă omenească creată după Adam; tot astfel, pe cel de-al doilea Adam, Care este Domnul, n-a fost om sa-L vadă înviind din morți, căci nimeni dintre cei apropiați Lui nu se afla de față, iar ostașii care păzeau mormântul, tulburați de frică, erau ca și morți. Or, după ce a înviat El, cea dintâi care L-a văzut a fost o femeie, precum am auzit astăzi în Evanghelia cea după Marcu: “Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena…” [Marcu 16,9].

S-ar părea ca Evanghelistul spune deslușit că ceasul în care a înviat Domnul era dimineața în zori, și că mai întâi s-a înfățișat Mariei Magdalena, și că această arătare s-a săvârșit în chiar ceasul Învierii Sale.

Însă Evanghelistul nu spune asa, după cum veți afla daca arătați un dram de răbdare: căci cu puțin mai înainte și Marcu, la fel ca toți ceilalți evangheliști, spune că acea Marie a venit dimpreună cu celelalte purtătoare de mir la mormânt și că, văzându-l pe acesta gol, au plecat.

De unde se vede că, chiar cu mult înainte de ceasul zorilor, când ea L-a văzut, Domnul înviase deja. Iar pentru a arăta acel ceas, Marcu nu a spus simplu dimineața, ca mai jos, ci dis-de-dimineață; așadar, el vorbește aici despre ceasul în care, la orizont, ziua se îngâna cu noaptea, după cum arată și Ioan când scrie că Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt [Ioan 20,1].

Așadar, după Ioan, nu numai că ea a venit la mormânt în acel ceas, dar a și plecat de-acolo fără să-l fi văzut pe Domnul. Caci a fugit să-i caute pe Petru și pe Ioan, dându-le de veste nu că Domnul înviase, ci că fusese luat din mormânt, ceea ce dovedește că ea nu știa încă de învierea Sa.

Prin urmare, Domnul nu S-a arătat Mariei în primul ceas al zilei, ci ea L-a văzut după ivirea zilei depline. Totuși evangheliștii au vestit în chip ascuns un fapt pe care îl voi descoperi evlaviei voastre; căci cea dintâi dintre toți oamenii care a primit vestea cea bună a Învierii Domnului – așa cum se cuvenea și era drept – a fost Născătoarea de Dumnezeu; iar ea a primit vestea chiar de la Domnul.

Ea a fost cea care, înaintea tuturor, a știut ca El înviase, cea care s-a bucurat de cuvântul Său dumnezeiesc și nu doar ca L-a văzut cu ochii si L-a auzit cu urechile, dar tot ea a fost cea dintâi și singura care I-a atins cu mâinile ei picioarele neprihănite, deși evangheliștii nu spun în chip limpede toate acestea, nevrând ca tocmai Mama să fie adusă drept martoră, spre a nu da prilej de bănuială celor necredincioși.”

Sfântul Grigorie Palama