Din slava Ta cerească Te coboară,

Spre Bethleemul sufletului meu

Şi-n staulul smereniei, Fecioară,

Intrând, să naşti pe Unul Dumnezeu.

 

Să-L înfăşori în cântece de slavă,

Ca-n scutece subţiri de bumbăcel;

Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă,

În pacea Duhului să-L culci pe El.

 

Pleca-vor magii, soli din altă zare,

Citeşte şi:  Asceza în Bizanţ

Călăuziţi de focul alb de stea,

S-aducă nou prinos de închinare,

La staulul smereniei, Doamna mea.

 

Ci eu voi pune-n mâna lor batrână

Tot aurul cuvântului isteţ;

Voi făuri din versul meu, Stăpână,

În jarul gândului comori de preţ.

 

Căldura rugăciunilor de seară

Va-nfierbânta cădelniţele reci;

Tămâia magilor va arde iară,

Citeşte şi:  Căpitanul Corneliu Zelea – Codreanu – Monarhia și legile monarhiei

Cu fum de proslăvire până-n veci.

 

Şi ca să fie plină dăruirea,

Voi presăra în visteria lor,

Cu boabele de smirnă grea, iubirea,

Cea fără de prihană şi cu dor.

 

Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară,

Să-ţi fiu în noapte acoperământ;

Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară,

Să naşti în duhul meu pe Unul Sfânt.

Citeşte şi:  Cum serbam Nasterea Domnului

(Zorica Laţcu, Întrupare)