Copiii sunt înrăuriţi foarte binefăcător atunci când sunt duşi la biserica des, ridi­caţi să sarute sfânta cruce, evanghelia, icoanele, când sunt adumbriţi cu semnul crucii, stropiţi cu agheasmă, când se face cruce peste leagăn, peste hrana şi peste tot ce se atinge de copii, când pri­mesc binecuvântarea preotului…

şi, îndeobşte, tot ce este bisericesc cultivă şi hrăneşte în chip minunat viaţa harică a pruncului, şi este întot­deauna cea mai sigură şi de nepătruns apărare împotriva bântuirilor puterilor nevăzute ale întunericului, care sunt peste tot gata să pătrundă în sufletul care abia se dezvoltă pentru a-l molip­si cu suflarea lor. (Sfantul Teofan Zavoratul)

Citeşte şi:  Scrisoarea lui Gheron Iosif Isihastul catre un calugar care a intrat pe campul de lupta

Dacă omul a primit ajutor duhovnicesc în copilarie, o să-şi vină în fire, chiar dacă s-a abătut de la calea dreaptă. Dacă lemnul e îmbi­bat cu ulei, nu va putrezi. Daca îi „îmbibăm” puţin pe copii cu evlavie, cu frică de Dumnezeu, asta îi va ajuta toată viaţa. (Staretul Paisie Aghioritul) Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii; înainte ca ei să fie în sta­re să şi-l facă singuri, pecetluiţi-le fruntea voi cu semnul acesta. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Citeşte şi:  Sf. Paisie Aghioritul: Este mai bine ca în clipa cînd cineva e mînios să taci şi să te rogi

Experienţa întărită de veacuri arată ca sem­nul crucii are mare putere asupra a tot ce face omul, de-a lungul întregii vieţi. De aceea, trebuie neaparat să ne îngriim să înrădăcinăm în copii obişnuinţa de a-şi face cât mai des semnul crucii, mai ales când mănâncă şi când beau, când se culcă şi când se scoală, când ies şi când intră undeva – şi trebuie să luăm seama ca ei să-si fa­că semnul crucii nu cu nepăsare sau aşa cum este la modă, ci neştirbit, de la frunte la piept şi pe amândoi umerii, ca să iasă crucea aşa cum trebu­ie. (Sfantul Ambrozie de la Optina)