(1886 – 1974)

Domnul Elefterios M. povesteste urmatoarele: “Eram mic copil si, dupa cum este firesc, imi placea sa ma joc in gradina manastirii Maicii Domnului. Insă, într-o seara uitasem joaca pentru un timp deoarece ascultam istorisirile bunicii Sofia, vazand-o vorbind despre Maica Domnului, despre operatia de apendicita pe care o facuse. In acel loc semnul operatiei era o simplă linie subțire. Bunica Sofia arăta des semnul.

Marturii din viata Sf. Sofia din Clisura, nevoitoarea Maicii Domnului

Îmi aduc aminte o întâmplare din serile când ne adunam si ascultam istorisirile. In fata noastra era pe foc un cazan în care se fierbea porumb. Un copil a marturisit că, deoarece a luat un porumb mic, bunica Sofia a bagat mainile in cazan, a amestecat cu lejeritate si a scos cu ușurință un porumb mare pentru a-l da copilului. Cand ma gandesc acum, la maturitate, imi dau seama că acest lucru nu se putea face asa simplu. Pare imposibil sa bage mâna în cazanul clocotit fara ca sa se opareasca mainile bunicii.”

Fericita Gherondisa a botezat multi copii din satele din împrejurimi, în special la familiile care nu puteau să aibe copii și care îi fagaduiau Maicii Domnului. Aproape toate fetele care poarta numele de Sofia in regiune, au fost botezate de ea. A botezat si baieti. Unui baiat i-a dat numele de Iordan, nume unicat pentru acel sat. Era numele sotului ei pierdut.

Un alt copil, care se numea Haralambos, a crescut si in jurul varstei de 30 de ani a luat hotararea de a se casatori. Tatal sau i-a zis atunci: Copilul meu, pentru a te casatori trebuie sa iei binecuvantare de la nasa ta, sa-i saruti mana si apoi am sa iti dau si eu, binecuvantarea mea. Copilul pe buna dreptate a refuzat, in toti ani lui nu a auzit de Sofia, si nici nu a vazut-o din pruncie. Cum sa-l cunoasca acum? Daca nu te duci la Sofia, nici eu nu iti voi da binecuvantarea, i-a spus tatal.

Porneste asadar Haris dezamagit catre manastire. Cuvioasa Sofia il astepta in curte. Il striga il dialectul pontic cu numele pe care I l-a dat la botez: Giabrou m’, Haralambie m’, el’ ada’ ( iubitul meu copil, Haralambie al meu, apropie-te de mine.) Il Imbratiseaza cu afectiune si îi dă sfaturi pentru căsătorie, vorbindu-i despre viitoare sa sotie pe care niciodata nu a vazut-o. Mai mult decat atat, il roaga: Eu copilul meu, am imbatranit, nu te pot cununa. Sa gasesti un bun nas, Fata cu care te vei casatori buna este, numai te rog sa trimiti o cursa care sa ma aduca si pe mine atunci cand va avea loc nunta pentru că doresc sa salut cununia.

Haris s-a intors in sat buimacit și cu mintile pierdute. A facut insa exact asa cu i-a cerut nasa sa, si de atunci a inceput sa o viziteze mai des si sa asculte de sfaturile ei.

Parintele Nicolae Ghicarna, paroh in satul Clisura,relateaza urmatoarele: Era pe punctul de a muri un copil din satul Clisura. Este luat si dus repede la manastire pentru a fi botezat inainte de a muri. Atunci Cuvioasa Sofia il boteaza cu aer si il numeste Hari, Teoharie, ca sa vina harul lui Dumnezeu si sa mantuiasca copilul.”

Insusi Teoharie completeaza: “ Raposata mea mama, Sultana pe numele ei, a pierdut trei copii, si imediat dupa ce m-am nascut eu pe 2 August 1946, au hotarat sa ma “afieroseasca” la manastirea, Maicii Domnului si daca va vrea, sa traiesc. M-au dus la manastire fara nas si au zis ca cine ne va intampina primul acela sa ma boteze. Aude monahia, Sofia, si ne deschide. Toti asteptau un nume ca Tanase, Petru, însă aceasta a zis ca va veni harul Domnului si va salva copilul. Si asa am trait cu numele de Teoharie.

Fratele lui Teoharie, Dl. Periclis B., filolog, vorbeste cu mare caldura despre sfintenia Cuvioasei Sofia. ”Fara nicio indoiala daca e vrednic cineva sa fie cinstit ca si sfant, aceasta e cu siguranta Sofia. Om fara rautate, fara cusur” – a adaugat cu multa iubire si respect in memoria ei.