De o mare importanta este scrisoarea lui Plinius cel Tânăr catre împăratul Traian (61-115 dupa Hristos), în care Guvernatorul Bitiniei se consultă cu imparatul, privind modul in care creștinii trăiesc sub jurisdictia sa. 

Dumnezeu ştie cât poate răbda fiecare dintre noi şi îngăduie ispitele după puterea noastră

Dumnezeu ştie cât poate răbda fiecare dintre noi şi îngăduie ispitele după puterea noastră

Pe de o parte, viața lor era mărturisita ca nevinovata; nicio crima nu putea fi dovedita împotriva lor, cu excepția credinței lor creștine, care li se parea romanilor o superstiție iesita din comun. Pe de altă parte, creștinii nu au putut fi zdruncinati în supunerea lor față de Hristos, pe Care ei Il cinsteau ca pe Dumnezeul lor, la reuniunile lor, dimineața devreme (Ep., X, 97, 98). 

Citeşte şi:  Sfântul Nicodim Aghioritul: Dacă voiești a birui, fii gata de atac și netemător de moarte

Creștinismul nu mai apare aici ca in textele lui Tacitus sau Suetonius; Plinius recunoaste principiile morale înalte ale creștinilor, admiră constanța lor în credință (pervicacia et inflexibilis obstinatio), care se pare că deriva din închinarea lor la Hristos (carmenque Christo, cvasi Deo, dicere).

In toata istoria, pana in zilele de astazi, nu a existat niciodata vreo disputa a marilor savanți, privind veridicitatea si existenta acestor insemnari istorice din primele secole de dupa Hristos. Cu toate acestea, tu n-ai avut ocazia sa auzi de ele in scoala.

Citeşte şi:  CE ÎNSEAMNĂ RIDICAREA MÂINILOR PREOTULUI SPRE CER în timpul Sf. Liturghii?

Stiinta nu se opune religiei, ci o sustine: Cercetatorii si istoricii ne vestesc si ei Nasterea lui Hristos…

Sursa: Lacasuri Ortodoxe