Cardurile bancare clasice cu parolă formată din 4 cifre vor deveni istorie în câţiva ani sau cel puţin acest lucru îşi doreşte Mastercard, companie care a lansat primul card de credit cu scanner de amprente încorporat.
Noul card va fi supus unor teste în Africa de Sud, iar dacă acestea se vor finaliza cu succes, cardul va ajunge în scurt timp şi în Asia sau Europa. Pentru a intra în posesia unui astfel de card, un utilizator va trebui să îşi scaneze la bancă maxim două amprente, iar acestea vor fi transferate ulterior în memoria chip-ului existent pe card. Pentru a folosi acest card, posesorul va trebui să îşi pună una din cele două amprente setate pe scanner, iar ulterior să introducă cardul în orice terminal de plată.
Dimensiunile acestui card sunt unele normale, iar Mastercard lucrează deja şi la o versiune contactless.
Sursa: www.gadget.ro
Cartea de credit se constituie in cel mai modern mijloc de plata, oferind detinatorului legal posibilitatea de a achizitiona bunuri sau servicii fara prezenta efectiva a numerarului.
In prima jumatate a secolului XX mai multe hoteluri, magazine universale si statii de benzina au preluat ideea si au em 212b15c is carti de credit pentru clientii lor.
Faptul ca o carte de credit sa fie acceptata de mai multi comercianti s-a realizat in anul 1950, cand a fost introdusa cartea de credit “DINERS CLUB“.
Posesorii acesteia erau incasati lunar pentru sumele cheltuite, achitand factura in intregime, iar de la comercianti era retinut un mic procent drept “reducere“, considerat ca o compensatie pentru rolul cartii de credit in vanzarea produselor.
VISA nu este de fapt o companie de carti de credit, ci mai degraba un sistem electronic de plata care a evoluat totusi dintr-o astfel de companie.
In anul 1951, Banca Nationala Franklin din Long Island a emis o carte de credit care a fost acceptata de comerciantii locali, iar, la scurt timp, aproape o suta de alte banci au inceput sa emita carti de credit. Posesorilor nu li se cereau taxe sau dobanzi – lucru deosebit de atractiv pentru americani – dar ei erau obligati sa achite factura in intregime, iar de la comercianti se incasa o taxa pentru tranzactiile facute prin cartile de credit.
Datorita faptului ca acest sistem se aplica in plan local, el nu putea genera un profit suficient de atractiv pentru banci. Bank of America avea insa drept piata intreg statul California. Ea a emis un instrument de plata denumit “americard“, care s-a bucurat de un mare succes, pentru ca oferea posesorilor un element nou – creditul. Acestia aveau posibilitatea de a plati in rate suma din cont, cu o dobanda aplicata restului de plata.
In anul 1965 Bank of America a stabilit intelegeri cu banci din afara Californiei, autorizandu-le sa emita americard-uri. In acest timp, mai multe banci din Illinois, de pe coasta de est si din California s-au unit, formand “MASTER CHARDE“.
In anul 1970 Bank of America renunta sa mai controleze programul Bank Americard initiat de ea, iar bancile care alcatuiau acest program au format NATIONAL BANK AMERICARD Inc. (NBI), o corporatie independenta care va administra, promova si dezvolta sistemul pe intreg teritoriul S.U.A., denumita ulterior “VISA USA“.
In afara Statelor Unite, Bank of America a continuat sa autorizeze alte banci sa emita americard-uri. In 1997 s-a format IBANCO, o corporatie multinationala care va administra programul international al americard-ului, denumita apoi VISA INTERNATIONAL.
In prezent sistemul VISA este unul dintre cele mai puternice din lume si alaturi – sau in concurenta – cu MASTER CARD, AMERICAN EXPRESS si DISCOVER, monopolizeaza industria cartilor de credit[1].
Cartea de credit este un card din material plastic care imputerniceste pe detinator sa cumpere produse ori sa achite servicii, in limita unui credit stabilit de emitent. Ea nu este transmisibila, iar limita creditului este stabilita individual, functie de veniturile detinatorului si de credibilitatea acestuia. Sunt si cazuri de exceptie, cand pentru persoane publice sau cunoscute ca bogate, cardurile nu sunt prevazute cu un plafon de creditare, mizandu-se pe solvabilitatea presupusa a acestora.
Elemente de protectie ale cartilor de credit
Bancile emitente doteaza cardurile cu diverse elemente de protectie pentru a ingreuna cat mai mult falsificarea ori contrafacerea si pentru a le personaliza. O parte a elementelor de protectie cu care sunt inzestrate cartile de credit sunt comune si altor tipuri de instrumente de plata sau documente de valoare – microtext, elemente fluorescente, holograma etc. Specifice cardurilor sunt banda magnetica si numarul de identificare a bancii emitente – BIN-ul.
Banda magnetica este fixata pe reversul cartii de credit sau debit in momentul fabricarii si contine informatii codificate ce includ numele detinatorului, numarul contului, numarul personal de identificare si limitele tranzactiilor ce pot fi efectuate. Aceste informatii sunt vulnerabile si pot fi realizate pe carti de credit pierdute sau furate. In efortul de a proteja banda magnetica, industria cartilor de credit a introdus campuri de verificare a datelor ca protectie impotriva falsificarii.
Numarul de identificare a bancii este specific fiecarui emitent si este depus la inceputul grupului de cifre care formeaza contul. Prezint in continuare numerele de identificare si numarul de cifre pe care le contin conturile principalilor emitenti:
– VISA – prima cifra este 4, cont format din 16 cifre;
– MASTER CARD – prima cifra este 5, cont format din 15 cifre;
– DISCOVER – primele cifre sunt 6011, cont format din 16 cifre;
– AMERICAN EXPRESS – primele cifre sunt 37, cont format din 15 cifre.
Daca o carte de credit poarta logo-ul VISA si numarul de cont incepe cu alta cifra decat ,,4“, acesta este un indiciu sigur ca ea a fost falsificata.
Urmatoarele cifre din cont indica concret banca emitenta a cardului si localitatea in care se afla aceasta.
Tot ca element de protectie trebuie considerat si modul specific de redare in relief, la unele tipuri de carduri, a cifrelor si literelor ce reprezinta numarul contului, durata de valabilitate si numele detinatorului. Redarea in relief a acestor date are insa ca scop principal obtinerea instantanee a chitantelor la casele de marcaj din magazinele ce nu sunt dotate cu terminale electronice. Printr-un dispozitiv simplu, hartia autocopiativa este presata pe card, imprimadu-se literele si cifrele depuse in relief. Sistemul a functionat o mare perioada de timp in Statele Unite ale Americii, dar acum este pe cale de disparitie, datorita ieftinirii cititoarelor electronice ale informatiilor depuse pe benzile magnetice.
Acest mod de imprimare nu protejeaza cardul, deoarece dispozitive care realizeaza imprimarea in relief pe suport din material plastic se gasesc in spitale, biblioteci, institutii de invatamant, pentru realizarea de ecusoane, fise, clasoare etc.
Un alt element de protectie este tiparirea specifica a spatiului destinat depunerii semnaturii detinatorului – panel – de pe reversul cardurilor. Prevazut cu liniatura sau texte, acest spatiu este foarte sensibil la radiere, spalare sau corodare, operatiuni folosite la indepartarea semnaturii, manoperele frauduloase fiind usor de depistat, fara folosirea unor metode sau aparaturi speciale.
Prezentam, in continuare, elementele de protectie a unor carduri, cu indicarea plasamentului acestora pe avers si revers, cu mentiunea ca atat plasamentul cat si chiar continutul unora dintre ele poate fi diferit la fiecare tip de card, chiar daca se afla sub egida aceleiasi corporatii.
De exemplu, cardurile AMERICAN EXPRESS de tipul ,,OPTIMA“ si ,,CORPORATE“ au pe revers microtext liniar format din scris continuu si fara spatii
,,AMERICANEXPRESSWORD-SERVICE“, iar pe avers elemente fluorescente formate din majusculele AM – EX intre care este plasat desenul centurionului. Grafica aversului si cromatica sunt diferite – argintiu cu albastru, respectiv verde – dar si microtextul. Astfel, cardul OPTIMA are microtext plasat la delimitarea argintiului de albastru si in partea inferioara, sub forma de bordura, iar cardul CORPORATE are microtext similar celui de pe revers.
Toate cardurile VISA au acelasi logo incadrat de microtext, aceiasi holograma reprezentand porumbelul in zbor si acelasi element fluorescent, care reda imaginea din holograma, cu fluorescenta.
Definiţia din DEX a hologramei,
HOLOGRÁMĂ, holograme, s. f. Placă fotografică pe care sunt înregistrate, sub forma unor dungi fine și paralele, atât amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cât și fazele acestor unde. – Din fr. hologramme.
holográmă s.f. (foto) Fotografie tridimensională ◊ „Holografia permite automatizarea operației de depistare a celulelor canceroase […] Specialiștii vest-germani au realizat o instalație cu ajutorul căreia proba este comparată de calculator, prin intermediul hologramei, cu celule canceroase aflate în diferite stadii ale patogenezei […]” Cont. 26 XII 75 p. 5. ◊„Cartea de credit [în S.U.A.] este prevăzută cu o hologramă care reproduce amprentele digitale ale posesorului.” R.l. 14 VIII 78 p. 6.
Cardurile Master Card au logo-ul format dintr-un cerc rosu si unul galben care se intersecteaza, holograma reda globul pamantesc in doua imagini care cuprind toate continentele, iar ca elemente fluorescente majusculele ,,M“ si ,,C“ dispuse departat.
Modalitati de falsificare si contrafacere
Falsul in domeniul cartilor de credit imbraca cele doua aspecte de baza ale acestui domeniu:
- falsificarea – alterarea partiala prin modificarea unor date;
- contrafacerea – reprezentand falsul total;
Trebuie mentionat ca falsificarea, in sens larg, a cartilor de credit are unele elemente specifice, referitoare la aflarea unui numar de cont valabil, stergerea si reinscrierea benzii magnetice, complicitatea comerciantilor etc.
In cazul cardurilor suspecte de contrafacere, examinarea se va face progresiv, in sensul ca nu vom apela la aparatura si procedee complicate atunci cand se pot pune usor in evidenta lipsa ori redarea necorespunzatoare a elementelor de protectie specifice.
Intr-o prima faza se va face o examinare in lumina incidentala pentru a verifica holograma. La cardurile autentice aceasta este formata dintr-un suport metalic pe care se imprima cu ajutorul tehnicii laser diferite desene, realizate sub unghiuri diferite, iar la schimbarea unghiurilor de examinare si iluminare, ele vor aparea alternativ si isi vor schimba culoarea in toate componentele spectrului vizibil: rosu, oraj, galben, verde, albastru, indigo si violet.
Hologramele cardurilor contrafacute nu au, in cele mai multe cazuri, proprietatile descrise mai sus, aspecte care sunt ilustrate in fotogramele urmatoare:
In continuare se procedeaza la examinarea in radiatii u.v., pentru a se pune in evidenta prezenta ori absenta elementelor fluorescente. In marea lor majoritate, cardurile contrafacute nu contin elemente fluorescente specifice celor originale, aspect prezentat in urmatoarele fotograme. 
Atunci cand cardul in litigiu contine holograma si elementele fluorescente, chiar daca acestea nu sunt redate fidel, iar efectuarea unei demonstratii convingatoare in raportul de expertiza trebuie intarita, se apeleaza la examinarea macroscopica, pentru a se examina si alte elemente de protectie.
Examinarea macroscopica va fi efectuata obligatoriu atunci cand organul de cercetare penala care a dispus efectuarea expertizei solicita sa se stabileasca si procedeul prin care s-a realizat contrafacerea. Prin aceasta examinare se poate stabili daca elementele grafice ale cardului in cauza au fost executate prin tiparire sau prin editare la imprimanta.
Atunci cand se cere a se stabili daca doua sau mai multe carduri au fost imprimate cu aceiasi substanta scripturala, documentele in cauza vor fi examinate cu comparatorul video-spectral VSC 500, care dispune de o gama larga de metode si surse de iluminare, pentru a lamuri si ilustra aceste aspecte.
Dintre celelalte mijloace de plata, cele mai reprezentative sunt cecurile de calatorie.
Elementele de protectie ale unor astfel de cecuri constau in:
- tiparire intaglio[2], cu textele si desenele imprimate pe avers, de culoare mov inchis.
- microtext,cu valoarea nominala a cecului inscrisa intr-un chenar.
- imagine latenta, constand in aceea ca in ovalul de culoare bleu din dreapta a aversului, la schimbarea unghiului de examinare, se observa, succesiv,imaginea globului pamantesc si textul AMEX.
- elemente fluorescente, distribuite in ovalul cu imaginea latenta.
- filigran, plasat in ovalul imprimat din partea dreapta a aversului.
- filigran de siguranta, incorporat continuu, plasat central stanga si inscriptionat repetat AMEX , cu spatii etc.
Contrafacerea cecurilor de calatorie se realizeaza prin :
► prin tiparire, se executa prin tiparire offset. Falsul este usor de sesizat intrucat o asemenea tehnica de tiparire nu va conduce la obtinere pe avers a imaginii in relief.
► prin copiere, se realizeaza cu ajutorul copiatoarelor color. Prin copiere nu pot fi reproduse in relief caracteristicile grafice ale cecului, examinarea cu aparatele optice de marire pun in evidenta depuneri de substanta de culoare galben si magenta, sub forma de puncte combinate.
► prin scanare, dupa scanarea digitala se procedeaza la procesarea computerizata a imaginii si tiparirea la o imprimanta color, procedeul oferind avantajul obtinerii unor serii diferite si a reproducerii elementelor de securitate in conditii acceptabile.
Sursa: stiucum.com
Continuare…
