Dacă soarele încălzește toată suprafața de sub cer, oarecum însuflețind-o, la fel și Dumnezeu-Soarele Cel veșnic încălzește și îi dăruiește viață, cu căldura iubirii Sale, întregii făpturi, mai ales neamului omenesc. În El trăim și ne mișcăm și suntem. (Fapte 17, 28)

Dumnezeu Tatăl Și-a revărsat căldura iubirii Sale în mod special prin trimiterea Fiului Său Unul Născut la noi, cei care ne-am abătut de la El și eram pe calea pieirii. Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3, 16-17)

Lăudați pe Domnul toate neamurile; lăudați-L pe El toate popoarele; că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac. (Psalmii 116, 1-2)

Lăuda-voi pe Domnul în viața mea. (Psalmii 145, 2)
Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac. (Psalmii 112, 2)

Meditează, creștine, la acest lucru măreț și mulțumește-l lui Dumnezeu!

Toți se uită la soare, voind să se încălzească cu căldura care vine de la el, la fel și ochii tuturor credincioșilor sunt îndreptați spre Dumnezeu, încălzindu-se cu căldura milostivirii Lui. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme. Deschizi Tu mâna Ta și de bunăvoință saturi pe toți cei vii. (Psalmii 144, 16-17)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare departe. (Psalmii 64, 6)

Citeşte şi:  Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul

Ridică-ți și tu, creștine, ochii la Dumnezeu, ca să te încălzești cu căldura milostivirii Lui, spunând adesea împreună cu Prorocul, din adâncul inimii tale: Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi (Psalmii 122, 1-2).

Fără Soare nu crește niciun rod și nici nu se coace, nici fără Dumnezeu – Soarele Cel veșnic nicio faptă bună nu începe, nu se face și nu se săvârșește.
Intenția noastră bună, începutul nostru bun, mijlocul și sfârșitul căii sunt lucrarea Lui. El este Cel Care începe, face și sfârșește fapta bună prin noi. Nu putem face nimic fără El: Fără Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 5). Din aceasta învață, creștine:

1) Să-ți cunoști neputința, ticăloșia și nimicnicia; faptul că ești un nimic prin tine însuți, că ești asemenea unui pom uscat care nu poate da niciun rod bun.

Citeşte şi:  In inima se nasc pacatele si gandurile rele

2) Învață din aceasta smerenia;

3) Orice faptă bună pe care ai făcut-o sau o faci trebuie să I-o atribui numai lui Dumnezeu, nu tu să-ți atribui faptele Lui, răpindu-l slava și astfel greșind amarnic;

4) Suspină în orice vreme în fața lui Dumnezeu, ca să nu-Și ridice de la tine mâna Sa cea atotputernică. Căci, fără ajutorul lui Dumnezeu, vei cădea dintr-un păcat în altul. Repetă mai des rugăciunea Psalmistului: Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele (Psalmii 37, 21-22);

5) Când îți trimite Dumnezeu un necaz, o întristare sau o încercare, să știi că Acesta vrea să te îndrepte și să te facă pom roditor. De aceea, rabdă de dragul Domnului tău, la fel cum rabzi intervențiile unui medic care îți aduce folos prin medicamente amare. Medicamente amare sunt necazul trupului și nevoia; cu acestea sufletul bolnav se vindecă. Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul. (Psalmii 26, 20)

Citeşte şi:  Sfântul Tihon de Zadonsk: De va spune cineva: „Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?” – îi voi răspunde

Soarele nu încetează niciodată circuitul său, ci se îndreaptă mereu de la răsărit la apus, răspândind sub cer lumina și căldura sa. La fel și Dumnezeu, niciodată nu încetează să împartă binefaceri, ci mereu ni le dăruiește, căci așa este firea Lui. Dumnezeu este o Ființă bună, așa încât nimeni nu este bun decât numai unul Dumnezeu (Matei 19, 17), după cum mărturisește și Mântuitorul, tocmai de aceea nu poate să nu facă binele.

Soarele strălucește, împărtășindu-și căldura asupra celor răi și asupra celor buni, la fel și Soarele Cel veșnic – Dumnezeu împarte binefaceri și celor buni, și celor răi, și celor cucernici, și celor fără de lege. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul. (Psalmii 102, 1)

Să urmăm deci în toate Creatorului nostru, făcând bine deopotrivă celor buni și celor răi, celor care ne iubesc și celor care ne urăsc, după îndemnul Apostolului: Fiți dar următori ai lui Dumnezeu, ca niște fii iubiți (Efeseni 5, 1). Că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. (Matei 5, 45)

Sfântul Tihon de Zadonsk; Cuvinte alese