In cartea lui Michel Evdochimov – La prière des chrétiens de Russie (1988) este reprodusa o rugaciune gasita in buzunarul unui soldat necunoscut cazut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

”Ma auzi Tu, Doamne? Nu Ti-am vorbit niciodata, dar acum vreau sa ma inchin Tie. Stii ca din frageda copilarie mi s-a spus ca nu existi, iar eu eram asa de prost, incat am crezut. N-am avut niciodata constiinta frumusetii creatiei Tale.

Citeşte şi:  Orice bine pe care-l ai lucrător în tine să-l ai tot aşa şi întru ascuns

Astazi, deodata, vazand adancul nemaginirii, acest cer instelat desupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am inteles lumina lui. Cum am putut fi atat de groaznic de inselat? Nu stiu, Doamne, daca imi intinzi mana, dar eu Iti incredintez aceasta minune si Tu vei intelege: in strafundul acestui iad teribil, lumina a izbucnit in mine si Te-am vazut. La miezul noptii vom ataca, dar nu mi-e frica, Tu ne privesti. Asculta! Se da alarma. Ce voi face? Imi era asa de bine cu Tine. Vreau sa-Ti mai spun ceva: Tu stii ca lupta va fi grea. Poate ca in noaptea asta voi bate la usa Ta. Cu toate ca nu Ti-am fost niciodata prieten, imi vei da voie sa intru cand voi sosi?

Citeşte şi:  Sfântul Nicolae Cabasila: Explicarea ecteniei mari de la Sfânta Liturghie

Dar nu plang, vezi ce mi se intampla, mi s-au deschis ochii! Iarta-ma, Doamne! Plec si nu ma voi mai intoarce, cu siguranta, dar, ce minune! Nu mai mi-e frica de moarte!”