În ultima perioadă, nenumăratele invenţii din domeniul electronicii şi computerelor au deschis uşa către o minunată lume nouă,de neconceput în urmă cu câteva decenii. Această lume fabuloasă şi captivantă se aseamănă cu magia: prin intermediul recunoaşterii faciale sau altor tehnici biometrice, sau prin intermediul unui cip implantat, oamenii ajung să deschidă uşa la casă, maşină, doar privind uşa; prin intermediul senzorilor, care comunică diferite aspecte din casă sau despre tine însuţi, oamenii pot urmări şi regla lucruri, fenomene, starea de sănătate etc.

Susţinătorii acestei tehnologii afirmă că ea va transforma din temelii lumea actuală, făcând-o mai sigură, facilitând diferite procese şi evenimente şi scurtând durata lor, eliminând aspecte nedorite din societatea actuală etc. În general, mass-media internaţională s-a ‘înhămat’ la carul tehnologiei şi o propovăduieşte cu tărie ca pe o adevărată ideologie. Puţini sunt jurnaliştii, oamenii de ştiinţă, specialiştii în drept şi alte persoane publice care exprimă o poziţie coerentă şi solidă împotriva ei, care aduc argumente serioase şi care arată că, dincolo de progresul tehnologic nebănuit, există probleme etice născute din ineditul lucrurilor, care se cer dezbătute şi analizate înainte de a permite anumite lucruri; care afirmă că trebuie să existe limitări clare pentru această tehnologie, altfel ea va scăpa de sub orice control …

Aparatură cu microprocesoare şi case care integrează aparatura. În ultima vreme, tot mai multe produse ‘smart’[2] pătrund în casele noastre. Acestea sunt dispozitive de uz casnic sau electronice înzestrate cu un microprocesor care le reglează funcţiile. Să vedem ce întrebuinţări au.

Un fenomen extrem de neplăcut existent în lumea dezvoltată este risipa uriaşă de mâncare. De exemplu, numai populaţia Marii Britanii aruncă anual 7 milioane tone de mâncare. Restaurantele şi fast-food-urile britanice aruncă 920.000 tone de alimente, în valoare de 2,5 miliarde lire sterline, care ar putea hrăni 1,3 miliarde persoane. Pentru a reduce risipa de alimente se doreşte introducerea de cipuri în recipientele şi ambalajele alimentelor, care ar putea estima momentul alterării lor şi ar semnala consumatorului, prin intermediul unui mesaj telefonic, faptul că se apropie data expirării respectivului produs.

Pe măsură ce creşte numărul dispozitivelor electrocasnice care au încorporat un microprocesor capabil să administreze şi să faciliteze o sumă de activităţi, apare în mod firesc ideea unei case înzestrate cu un microprocesor. Aceasta este o casă care are un sistem electronic ce integrează toate dispozitivele şi aparatele ‘isteţe’. De pildă, termostatul sau luminile pot porni automat în momentul în care senzorii sesizează sistemul că proprietarul a venit acasă; dulăpiorul cu medicamente din baie poate emite semnale dacă locatarul apartamentului a uitat să-şi ia medicamentele prescrise; senzorul din frigider poate comunica că berea sau un aliment este pe terminate şi este necesară o aprovizionare.

Grey Scott, autorul unui site futurist, Serious Wonder, afirmă că ,,în viitor, frigiderul, aparatul de cafea, cântarul de baie vor face parte dintr-un ecosistem care creează casa voastră electronică”. El susţine că cercetătorii prevăd că în jurul anului 2020, circa 50 miliarde dispozitive vor fi conectate la internet, făcând ca o casă automatizată (foto) să nu pară un lucru exagerat. ,,Se numeşte automatizare universală. Chiar dacă automatizarea este pretutindeni, nu o vedeţi în realitate. Se va întâmpla pur şi simplu dincolo de vederea noastră şi casa automatizată este prima scenă pentru aceasta”, declară el.

În ianuarie 2014, la Las Vegas, s-a desfăşurat Consumer Electronics Show, o expoziţie de produse şi proiecte din domeniul electronicii. Firma Cisco Systems a prezentat o brăţară pentru copii (foto) cu ajutorul căreia părinţii pot urmări, monitoriza şi judeca fiecare mişcare a copiilor lor. Prin intermediul senzorilor pe care îi conţine, brăţara poate transmite semnale dacă copilul se îndepărtează de ruta cotidiană obişnuită sau dacă iese din anumite hotare stabilite de părinţi; sistemul automatizat al casei trimite brăţării copilului diferite semnale, după cum a fost programat de părinţi, privind alimentele pe care trebuie să le mănânce copilul, exerciţiile fizice pe care trebuie să le efectueze şi durata acestora, poate sugera urmărirea anumitor programe la televizor şi blochează urmărirea unor emisiuni nepotrivite cu vârsta etc; prin intermediul brăţării, părinţii pot urmări pulsul şi tensiunea copilului când se joacă sau efectuează exerciţii fizice.

Tim Cannon a găsit o altă soluţie pentru interacţia cu casa sa şi controlul asupra acesteia. El şi-a implantat sub piele un microcip, Circadia 1.0 (foto), susţinând că acesta îi va face viaţa mult mai simplă. Circadia îi analizează permanent starea organismului, iar toate informaţiile sunt trimise către un dispozitiv android open-source.

El îşi descrise astfel experienţa: ,,Cred că mediul înconjurător trebuie să ne asculte cu mai mare atenţie şi să fie mult mai intuitiv cu ceea ce se întâmplă cu trupul nostru. Spre exemplu, dacă am avut o zi dificilă, stresantă, Circadia va comunica acest lucru casei mele, iar prin acest dispozitiv voi putea stabili automat temperatura apei din cadă, luminozitatea şi atmosfera din încăperi”.

Tehnologie la purtător. Marile companii din domeniu au început să comercializeze dispozitive la purtător, care conţin senzori şi microprocesoare. Din categoria acestora face parte o gamă largă de produse precum ochelarii ‘isteţi’, ceasurile ‘isteţe’, haine şi încălţăminte cu senzori încorporaţi, tatuaje şi pastile care culeg informaţii despre purtătorul lor. Ele vin ca o completare a smartphone-urilor şi, dacă sunt dotate cu ecrane, pot rula variante simple ale aplicaţiilor pentru telefoane mobile; ele oferă informaţii sau fac schimburi de informaţie între oameni sau între om şi calculator sau alte dispozitive mobile.

Dispozitivele la purtător au început deja să se vândă la preţuri scăzute, deoarece componentele sunt ieftine, iar multe sunt realizate în urma unor campanii de strângere de fonduri prin crowdfunding. Primele încercări de dispozitive la purtător, precum ochelarii cu microprocesor Google Glass (foto), au creat vâlvă la început, însă nu au reuşit să cucerească piaţa. Cel mai mare succes îl au în prezent produsele care monitorizează activităţi sportive, precum cele care măsoară câţi paşi faci pe zi, pulsul în diferite condiţii etc.

Susţinătorii dispozitivelor la purtător consideră că ele transformă omul într-un ,,supra-om”. Jurnalista Suzi Pachyan afirma: ,,Această tehnologie a captat imaginaţia multor oameni pentru că ne permite să depăşim slăbiciunile trupului omenesc în propria noastră piele”. Craig Hutto – căruia un rechin i-a retezat piciorul drept de deasupra genunchiului şi poartă o proteză sofisticată cu motoraşe şi senzori care îi urmăresc foarte precis mişcările pentru a-i permite o deplasare cât mai apropiată de cea firească – a declarat: ,,Cred că în cele din urmă vom deveni cyborgi într-un mod conceptual”. La rândul său, Philippe Gaglione, de la Grupul de dispozitive noi din cadrul firmei Intel, a spus: ,,Când îmbini biologia şi tehnologia, poţi să faci lucruri care nu erau posibile înainte”.

Obiecte din jurul nostru dotate cu aparate de înregistrare audio şi video. Autorităţile de pe toate meridianele au intrat într-o ‘foame’ de urmărire a tuturor cetăţenilor lor, transformându-i pe toţi în suspecţi. Ele profită de progresul uriaş al tehnologiei pentru a amplasa camere video şi senzori unde nici nu te aştepţi.

Sub pretextul înmulţirii deraierii trenurilor în 2013, pe 19 martie 2014, Autoritatea de Transport Metropolitană a New York-ului şi-a anunţat planul de a instala mii de dispozitive de înregistrare audio şi video pe trenurile sale ca răspuns la recomandările federale de siguranţă a pasagerilor.

Potrivit Consiliului de Siguranţă a Transportului Naţional, mai multe deraieri petrecute anul trecut au impulsionat nevoia de supraveghere vastă a majorităţii trenurilor. Oficialii afirmă că tehnologia de supraveghere va fi concentrată pe conductori şi personalul trenului pentru a asigura că sunt urmate recomandările de siguranţă. Tehnologia va fi folosită şi pentru a controla comportamentul nedorit, oferind investigatorilor de accidente conversaţii amănunţite şi imagini după orice deraiere sau incident. Deşi marea majoritate a camerelor va fi amplasată în jurul pasagerilor, nu s-a menţionat cât timp vor fi păstrate conversaţiile lor.

S-a iniţiat instalarea de tehnologii similare şi pe alte mijloace de transport public din Statele Unite ale Americii şi alte ţări. În 2011, Departamentul Securităţii Interne al SUA a început finanţarea unui efort pentru a instala camere care redau evenimentele în timp real în peste 350 autobuze din San Francisco. În 2012, camerele video din autobuzele orăşeneşti din Baltimore au început să înregistreze conversaţiile şoferilor şi pasagerilor pentru a ,,investiga crime”.

O altă găselniţă a autorităţilor este de a transforma stâlpii de iluminat stradal în dispozitive sofisticate de urmărire şi îndoctrinare. De exemplu, Departamentul Securităţii Interne colaborează cu firma Illuminating Concepts pentru a instala în marile oraşe stâlpi de iluminat înzestraţi cu microprocesoare şi senzori, conectaţi prin cabluri subterane şi printr-o reţea fără fir universală. Aceşti stâlpi fac parte din sistemul Intellistreets[3] (foto) şi au numeroase ,,caracteristici de securitate internă”, printre care un sistem de difuzor care poate emite avertismente audibile trecătorilor sau poate transmite informaţii de urgenţă dorite de autorităţi. Stâlpii sunt dotaţi cu sisteme de înregistrare a conversaţiilor, cu un ecran digital care poate fi folosit pentru reclame şi anunţuri de securitate, cu senzori de mişcare pentru a înregistra traficul pedestru şi pe cel al autovehiculelor. Se doreşte chiar înzestrarea stâlpilor de iluminat cu scanere cu raze X pentru a scana trecătorii şi a depista armele ascunse ale potenţialilor terorişti.

Sistemul Intellistreets cuprinde o infrastructură digitală care permite ca stâlpii să fie controlaţi de la distanţă prin intermediul unei conexiuni fără fir şi al unui computer în miniatură aflat în fiecare stâlp. Potrivit reclamei făcute de firma producătoare, funcţiile de bază ale dispozitivului includ ,,economia energiei, securitatea internă, siguranţa publică, controlul traficului, reclamă, supraveghere video”. De asemenea, firma pretinde că ,,senzorii detectează o varietate de ameninţări care pot permite un răspuns rapid din partea personalului de urgenţă sau pot ajuta la prevenirea crimei şi câştigarea controlului asupra străzilor”. Astfel de stâlpi au fost instalaţi deja în oraşe precum Detroit, Chicago şi Pittsburgh.

Sistemul de senzori încorporat în stâlpii de iluminat este conceput şi pentru ,,magazine, arene de sport, campusuri universitare şi în construcţiile noi” şi ,,ar putea deveni un lucru comun” în viitorul apropiat.

Folosirea stâlpilor de iluminat stradal ca instrument de supraveghere a fost deja propusă de mai multe ţări europene. În 2007, un document obţinut de jurnalişti de la Departamentul de Interne al Marii Britanii a dezvăluit că autorităţile britanice discută despre amplasarea în stâlpii de iluminat de camere video şi scanere cu raze X care ar scana trecătorii şi ar putea descoperi suspecţii terorişti.

Aşa-numitele sisteme de supraveghere vorbitoare care folosesc un sistem de difuzor similar cu modelul Intellistreets sunt deja folosite în oraşe britanice ca Middlesborough pentru a urla ordine şi a certa oamenii pentru că aruncă gunoiul în locuri nepotrivite, au un comportament inadecvat etc. Potrivit rapoartelor, una dintre cele mai comune fraze pentru a face oamenii să se ruşineze şi să asculte instrucţiunile este ,,vă supraveghem”, concept de bază pentru transformarea profundă a comportamentului oamenilor. Difuzoarele – folosite anterior în lagăre şi închisori – au un rol însemnat în intimidarea şi manipularea maselor.

[1] Aluzie la cartea cu acelaşi nume a lui Aldous Huxley (1894-1963), apărută în 1932. În Minunata lume nouă, Huxley îşi imaginează – sau mai bine zis, dezvăluie planurile de viitor ale ‘arhitecţilor’ acestei lumi – o societate umană în care oamenii se nasc exclusiv prin fertilizare in vitro, în eprubetă, şi se dezvoltă în incubatoare, existând doar 5 categorii de oameni, în funcţie de gradul de inteligenţă şi aptitudinile programate genetic. Deşi această carte este scrisă acum mai bine de 80 ani, ea este încă fascinantă, pentru că multe din tehnicile descrise în ea au devenit realitate.

[2] În limba engleză, ‘smart’ înseamnă isteţ. Concret, aparatura este isteaţă fiindcă este dotată cu un microprocesor, sau mai simplu zis cu un cip.

[3] Străzi inteligente.

Sursa: Iosif Mocanu, catacombeleortodoxiei.ro