În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință că ea se apără singură și mă apără și pe mine. Așa se întâmpla.
Când îmi venea rândul să fiu percheziționat, eram dezbrăcați și la pielea goală. Hainele și lenjeria, batistele, prosoapele și orice îmi aparținea erau pipăite la toate încheieturile și cusăturile și aproape totdeauna tăiate și descusute. După ce milițianul îmi spunea să-mi iau boarfele, mă aplecam să le ridic și găseam batista cu Sfânta Împărtășanie deasupra lor, fie printre ele, neatinsă, nedezlegată, necălcată în picioare, așa cum aveau obicei să facă cu orice găseau asupra celui percheziționat.
O singură dată m-a întrebat la Jilava un milițian:
– Ce ai în batistă?
– Sfânta Împărtășanie! i-am răspuns fără să mă tem.
– Ia-ți bagajul și treci la cameră!
Mai mult de 15 ani am purtat la mine Minunea lui Dumnezeu, Minunea Minunilor Lui, Trupul și Sângele Fiului Său, în mâinile mele păcătoase de om pământean: și am ieșit cu această Minune afară!
Monahia Evloghia Chirvase, stareța Mănăstirii Diaconești, Isihasm după gratii, material prezentat la Sinaxa stareților și starețelor din Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Mănăstirea Putna, septembrie, 2017
Aceasta, este prezentarea adevăratei istorii, a poporului Român. Despre acești oameni, martiri și sfinți, nu se vorbește de loc în școlile noastre. De ce oare? Bine că nu bagă pe gât istoria altor popoare care, au ajuns să subjuge acest popor. Haideți să ne trezim, să luăm atitudine, că altfel o sa ne conducă, toți poponari și neaveniți.
Ce mai face Ecaterina Dima?