Mitropolit Augustin de FlorinaNecredincioşi ai veacurilor, să presupunem pentru o clipă, că dezrădăcinaţi copacul creştinismului. Vă pun o întrebare: în locul lui ce veţi sădi? Este uşor să dezrădăcinezi, dar este greu să sădeşti. Ce aveţi să sădiţi? Zero-ul? Dar pe zero nu se sprijină nimic; doar ruine…

Dar voi, credincioşii, aşa cum spune astăzi Apostolul Pavel, astupaţi-vă urechile, ca să nu auziţi sirenele ateismului şi ale necredinţei. Suntem un popor creştin. Să fim foarte atenţi.

Citeşte şi:  Să fii pregătit să primeşti tot felul de ocări şi jigniri din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi!

Ce să facem? Să credem aşa cum au crezut părinţii noştri din neam în neam. Dacă naţiunea aceasta a existat şi va exista în viitor, va exista datorită credinţei în Dumnezeu. Să credem, aşa cum a crezut Vasile cel Mare.

I-a citit pe Platon,

pe Aristotel, a mers la şcoli înalte, i-a ascultat pe oratori… Şi ce spune Vasile cel Mare? Eu nu ascult ce zice X, Y sau Z; ascult credinţa pe care am învăţat-o de la bunica mea.

Citeşte şi:  Cercetează vieţile cuvioşilor: oare n-a fost toată viaţa lor o îndelungă mucenicie nevăzută?

Această credinţă să o ținem şi noi. Cuvintele pe care ni le-a spus sfânta noastră bunică, pe acestea să le păzim, fraţii mei. Nu există nimic mai mare decât credinţa noastră, pe care au ţinut-o părinţii noştri din neam în neam. Şi să spunem şi noi împreună cu poetul:

„Hristoase, în aceşti ani  blestemaţi ai necredinţei,

În care oamenii nu cred în nimic, nici iubesc pe cineva,

Eu cred şi Te iubesc din tot sufletul pe Tine.

Cred precum mama mea, cred precum un copilaş,

Beau din apa cea fără de moarte şi părăsesc otrava”.

Citeşte şi:  Ce importanță au în viața noastră lucrurile sfințite – Aghiasma, anafura și uleiul sfințit

(fragment din omilia înregistrată, care a fost rostită în biserica „Sfântul Pantelimon” din Florina, miercuri, 1-1-1975. Transcriere şi prescurtare pe 1-1-2000, reeditare pe 11-12-2015)