O „Scrisoare deschisă” a Părinților athoniți către Comunitatea Sfântului Munte Athos cere o convocare imediată a organului de conducere al Mt. Athos – Sf. Chinotită , în scopul de a condamna „sinodul fals” din Creta și să înceteze pomenirea Patriarhului Constantinopolului, pe Mt. Athos.
Peste 60 de Ieromonahi și călugări, având în frunte un discipol al sfântului Paisie Aghioritul, vârstnicul Gavriil, de la chilia Sfântului Christodoulos (Mănăstirea Sfânta Kutlumus), au scris o scrisoare deschisă către Comunitatea Sfântului Mt. Athos făcând apel la stareți să respingă Consiliul din Creta și care își manifestă intenția de a înceta pomenirea Patriarhului Constantinopolului din cauza conducerii sale a „falsului sinod”, la care a fost dat undă verde pentru pan-erezia ecumenismului și susținută în cuvânt și faptă.Părinții athoniți enumeră pe scurt 12 puncte de divergență a sinodului cretan cu tradiția și credință ortodoxă, promițând să revină în curând, cu o analiză aprofundată a sinodului și a textelor în cauză. Referindu-se la secțiunea controversată nr. 6 a textului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, athoniții văd acest lucru ca o acceptare a parasinagogii papo-latine ca fiind „biserică”. Mai mult decât atât, astfel cum acestea arată, estimarea textului pozitiv al deciziilor Dialog cu latinii (mai ales textele produse în Munchen în 1982, Bari în 1987, Noul Valaam în 1988 și cel mai particular în Balamand, în 1993) semnifică acceptarea, din partea acelor episcopi care au semnat textul din Creta, a „caracterului eclesial, credința apostolică, taine autentice și succesiunea apostolică” pentru „erezia papală.” „Din acest singur motiv, este evident că acest sinod s-a îndepărtat de Credința și Mărturisirea Ortodoxă”.
În ceea ce privește rolul jucat de Patriarhul Constantinopolului în promovarea atât a „pan-ereziei ecumenismului și, în special, a sinodului fals din Creta”, precum și necesitatea ca comunitatea athonită să înceteze pomenirea lui „până în momentul când erezie este condamnată, părinții athoniți declară următoarele:
„Patriarhul Constantinopolului reprezintă un inspirator șef și promotor al textului sinodal și, ca atare, pentru noi părinții athoniți, cât și pentru toți creștinii ortodocși, preoți și laici, el s-a dovedit a fi, în cuvânt și faptă, un eretic, așa cum a fost o dată Arie, Nestorie, Bekko, etc, ceea ce clerul distins și teologii au demonstrat în mod clar. Acesta este cazul, nu numai din cauza [promovării] pan-ereziei ecumenismului, ci și datorită [promovării] sincretismului religios, prin cuvânt și faptă și prin rugăciunea comună [cu liderii religioși ne-creștini]. El ne învață dogme ciudate, neortodoxe și anti-patristice, și astfel, din acest motiv, în conformitate cu cuvintele Domnului nostru,„după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.” (Ioan 10: 1-5)
In concluzie, Părinții athoniți scriu:
„Sfinții Părinți, Biserica Ortodoxă și creștinii ortodocși au fost declarați indezirabili și de batjocoră. Deja în cadrul falsului și ereticului sinod din Creta, toți creștinii ortodocși care s-au opus sinodului și îl resping, fie că sunt episcopi, preoți, călugări sau laici, au fost caracterizați ca fiind „eretici”, „zeloți” și „hiper-ortodocși”. Să permitem această falsă caracterizare să pătrundă în conștiința populară? Cu multă smerenie, frică de Dumnezeu și iubire pentru Biserica noastră Ortodoxă vă implorăm și cerem ca toți să putem sta împreună, astfel încât un Sindo cu adevărat Sfânt și Mare, Ortodox să poată fi întrunit pentru a respinge acest sinod fals [din Creta].
Părinții venerabili și respectabili Comunității Sf, Sf egumeni, 100 de ani de extremăoikonomiei și toleranță a ecumenist, latinist, Patriarhi unioniste și episcopii a adus o eroziune teribilă de credință și devieri eretice hrănite. Daunelor și corupției , care a fost adus de acest fals-numita ” iconomie ” în mentalitatea clerului ortodox și laici este de proporții uluitoare. Noi te implor încă o dată: lupta pentru a păzi Depozitul Sfânt al Bisericii noastre ortodoxe și Credință „.
Litera completă în limba greacă original poate fi găsit aici:http://aktines.blogspot.gr/2016/07/blog-post_62.html
Sursa: Dogmatica Empirica
Canonul 15 de la Sinodul I-II din Constantinopol – oprirea pomenirii si ruperea comuniunii cu orice episcop care propovaduieste erezii.
Canonistul ortodox din România, arhidiaconul prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, spune:
„In cazul în care erezia ierarhului este vădită, preotul are, nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “în cazul în care superiorul propovaduieşte în public, în biserică, vreo învatatură eretică, atunci respectivii au dreptul şi datoria ca imediat să se despartă de acel superior. În acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionaţi, dar vor fi apreciaţi, pentru ca au osândit legal pe cel vinovat şi nu s-a răsculat împotriva acestuia”. (prof. Marian Vanca)
„Unii afirmă sus şi tare că a opri pomenirea Ierarhului la Sfânta Liturghie pe motiv de erezie (că predică erezia în public sau e în comuniune cu erezia) ar fi schismă. Dar acești oameni se pare că nu au noțiunea de ce însemnă schisma, pe care după cum spune Sfântul Vasile cel Mare „nici sângele muceniciei nu îl poate spăla”.
Schisma înseamnă depărtare de Hristos şi de Biserica Lui, înseamnă lipsa Harului şi a Mântuirii. Cine e în schismă nu mai are nici Har, nici Taine, nici Mântuire. Dar oare a opri pomenirea episcopului în caz că învaţă erezia e schismă?
Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol din Pidalion ne spune că cei (Preotul) care opresc pomenirea pentru că episcopul e în erezie, atunci acei preoţi nu numai că nu se fac vinovaţi de schismă, ci şi de mare cinste sunt învredniciţi, ca unii care au ferit Biserica de schismă, tocmai prin oprirea pomenirii şi îngrădirea de Episcopul ce învaţă erezia.
Iată că prin oprirea pomenirii, Preotul şi credincioșii se îngrădesc de erezia propagată prin episcopul respectiv, la fel şi Episcopul se îngrădeşte de mitropolit, mitropolitul de sinod, sinodul de patriarh, Biserica Autocefală de altă Biserică Autocefală, etc.
Dacă cei care au întrerupt pomenirea episcopului pe motiv de erezie şi numai pe acest motiv ar fi schismatici (rupţi de Biserică) ar însemna că Sfântul Maxim Mărturisitorul a murit schismatic, Sfântul Teodor Studitul a murit schismatic, Sfântul Marcu al Efesului a murit schismatic, etc. Să nu fie!
Pleiada de sfinți ai Bisericii s-au îngrădit pe ei înşişi de erezie prin întreruperea pomenirii canonice a Episcopului locului.
Toţi Sfinţii după ce au întrerupt pomenirea episcopului (numit de canoane pseudo-episcop, sau mincino-episcop – din moment ce nu înfierează erezia) au continuat să slujească Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi toate Tainele Bisericii, rămânând în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă, dar îngrădindu-se de numitul Episcop de care aparținea. În momentul în care un episcop se leapădă public de erezie şi mărturisește ortodox, se reia şi pomenirea lui de către preoți.”
Integral: http://vladherman.blogspot.ro/2016/07/ce-spun-canoanele-bisericii-despre.html#.V5INNhIViKE
Canoane ale Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli:
Canonul 45:
„Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai.
Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca.”
Talcuire
„Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon daca numai impreuna s-ar ruga, dar nu si impreuna ar Liturghisi cu ereticii, sa se afuriseasca. Ca cel ce impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna a se afurisi si el, dupa Canonul 10 al acestora-si Apostoli.
Iar de au iertat ereticilor acestora sa lucreze vreo slujire ca clericii, sa se cateriseasca. Fiindca oricare cleric va si liturghisi (impreuna liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca acestia sunt si ereticii, dupa Canonul 2 si 4 al Soborului 3) impreuna se cateriseste si el, dupa al 11-lea Canon al Apostolilor.
Ca se cuvine pe eretici sa-i uram si sa ne intoarcem fetele dinspre ei, dar nu candva si sa ne rugam impreuna cu ei, sau sa iertam lor a lucra vreo slujire Bisericeasca, ori ca niste clerici, ori ca niste ierei.”
[Pidalion – Carma Bisericii Ortodoxe, dupa exemplarul original tiparit la Manastirea Neamt in anul 1844]
Canonul 65 Apostolic:
„Daca vreun cleric sau mirean va intra in Sinagoga iudeilor, sau a ereticilor, spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”
[Apostolic 7, 45, 71; Sobor 6, 11; Antiohia 1; Laodiceea 6, 32, 33, 37, 38]
Talcuire
„Mare pacat socoteste Canonul acesta a intra vreun crestin in Sinagoga iudeilor sau a ereticilor, pentru ca sa se roage. Ca ce parte este credinciosului cu cel necredincios (II Corinteni 6, 15) dupa dumnezeiscul Apostol? Caci, daca insusi iudeii intrand in sinagogile lor si jertfe facand, faradelege fac, fiind opriti afara de Ierusalim a aduce jertfa dupa lege (precum o marturiseste aceasta dumnezeiescul Iustin in dialogul cel catre Trifon, Sozomen in Bisericeasca istorie cartea 5, cap. 21, si Hrisostom in cuvantul al 2-lea impotriva iudeilor), cu cat mai vartos face faradelege crestinul acela ce se roaga impreuna cu rastignitorii lui Hristos.
Dar si biserica si adunarea ereticilor, ca una ce impotriva de dreptslavitori cugeta, nu se cuvine a se cinsti, ci mai vartos a se lepada.
Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca oricare cleric sau mirean, ar intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor pentru ruga, clericul, ca unul ce foarte a pacatuit, sa se cateriseasca si impreuna sa se si afuriseasca, iar mireanul numai sa se afuriseasca, fiindca, ca un mirean mai putin a pacatuit decat clericul, facand-o aceasta, ca a se caterisi fiind mirean nu se poate.
Sau mai drept, precum altii talcuiesc, clericul cel ce ar intra in sinagoga sa se roage, sa se cateriseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.”
[Pidalion – Carma Bisericii Ortodoxe, dupa exemplarul original tiparit la Manastirea Neamt in anul 1844]
Cum se procedeaza cu episcopii ecumenisiti (si in general cu tot cleru ecumenist):
https://www.youtube.com/watch?v=cGjHFmATltc