Semnele pe care ni le-a dat Hristos

Noi, creştinii ortodocşi, am recunoscut deja şi am acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos. Însuşi faptul că suntem creştini ortodocşi înseamnă că am făcut aceasta. Noi cunoaştem semnificaţia acestor semne: de exemplu, semnul lui Iona, cei 490 ani ai Proorocului Daniil, şi multe altele pe care Domnul le-a împlinit. Slujbele noastre ortodoxe dumnezeieşti sunt pline de proorociile Vechiului Testament care au fost împlinite prin venirea lui Hristos. Pe acestea le vedem şi le recunoaştem cu toţii, toate par limpezi. Dar astăzi trebuie să căutăm alte feluri de semne, adică semnele celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Întreaga învăţătură despre cea de-a Doua Venire a lui Hristos şi semnele ce o vor preceda este expusă în câteva locuri din Evanghelii, mai cu seamă în capitolul 24 al Evangheliei de la Matei. Sfântul Marcu şi Sfântul Luca au de asemenea capitole dedicate acesteia.

Acest capitol din Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte despre cum Domnul nostru S-a depărtat de templu şi despre cum ucenicii Lui au venit să-I arate zidirile templului. Desigur, în acele zile, templul era centrul cultului. Fiecare iudeu trebuia să vină la templu cel puţin la sărbătoarea Paştilor, căci doar acolo se putea închina lui Dumnezeu cum se cuvine.

Domnul nostru a privit spre templu şi le-a spus ucenicilor Săi: Vedeţi acestea toate ? Amin grăiesc vouă: nu va rămâne aici piatră pre piatră, care să nu se risipească (Matei 24, 2). A spune unui iudeu credincios din acea vreme că întreg templul va fi dărâmat, că nu va mai rămâne nimic din el, este ca şi cum i-ai spune că este sfârşitul lumii, deoarece templul este tocmai locul unde cineva se poate închina lui Dumnezeu. Cum te vei închina lui Dumnezeu dacă nu există nici un templu ? Deci, aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru i-au făcut pe ucenici să înceapă să se gândească la sfârşitul lumii. Ei au spus numaidecât: Spune nouă, când vor fi acestea ? Şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului veacului ? Cu alte cuvinte, ei ştiau deja că El avea să vină din nou şi că această venire este legată de sfârşitul lumii.

Atunci Domnul dă o serie întreagă de semne care vor să se petreacă înainte ca El să vină din nou. În primul rând, El spune: Căutaţi să nu vă amăgească cineva pre voi; că mulţi vor veni întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pre mulţi vor înşela (Matei 24, 4-5).Adică, vor veni mulţi hristoşi mincinoşi. Aceasta noi am văzut-o deja pe tot parcursul istoriei Bisericii: cei care s-au ridicat împotriva Bisericii, cei care au pretins că sunt Dumnezeu, cei care au pretins că sunt Hristos.

În al doilea rând, în versetul următor El spune: Şi aveţi să auziţi războaie şi veşti de războaie. Căutaţi să nu vă spăimântaţi, că se cuvine toate acestea să fie; ci încă nu va fi atunci sfârşitul. Cu siguranţă, chiar de la începutul erei creştine au fost războaie şi veşti de războaie, şi încă mai mult în vremea noastră. Că se va scula neam preste neam, şi împărăţie preste împărăţie, şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pre alocuri. Din nou războaie, apoi foamete, cutremure. Şi zice: Ci acestea toate vor fi începătură a durerilor.

Apoi vine următorul semn, care este prigonirea. Atunci vă vor da pre voi în necazuri, şi vă vor omorî pre voi, şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele meu. Aşadar, mai întâi avem hristoşi mincinoşi, apoi războaie, veşti de războaie, foamete, cutremure, prigoniri – şi apoi un semn foarte important pentru vremurile noastre referitor la răcirea crescândă a dragostei: Şi pentru înmulţirea fărădelegii, va răci dragostea multora. Acesta este cel mai implacabil dintre toate semnele, deoarece semnul creştinilor, aşa cum ne spune Sfântul Ioan Teologul, este că ei au dragoste unul faţă de altul. Când această dragoste se răceşte, înseamnă că până şi creştinii încep să piardă creştinismul.

Apoi alt semn, în versetul următor din capitolul 24: Şi se va propovădui această evanghelie a împărăţiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Acest semn al Evangheliei de a fi propovăduită la toate neamurile îl vedem noi acum. Evanghelia însăşi este tipărită în sute de limbi astăzi, pentru aproape toate neamurile pământului, şi creştinismul ortodox este propovăduit în aproape fiecare ţară din lume. În Africa există misiuni impresionante: în Uganda, Kenya, Tanzania, Congo, şi de acolo răspândindu-se mai departe.

Apoi un loc mai dificil: Domnul nostru vorbeşte despre urâciunea pustiirii despre care a vorbit Proorocul Daniil: Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil Proorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citeşte să înţeleagă). Adică, se presupune că noi distingem aceasta de [orice] altceva. Acesta este alt semn. Se referă, bineînţeles, la Templul din Ierusalim şi la un fel de profanare a sa.

După aceea, în versetul 21, există semnul marii strâmtorări: Că va fi atunci necaz mare, care nu a fost din începutul lumii până acum, nici va fi. Adică, va fi cel mai rău şi mai dificil moment de suferinţă din întreaga istorie a lumii. Puteţi citi cărţi de istorie şi să aflaţi că au fost multe momente în istorie când a existat multă suferinţă. Dacă citiţi despre ce s-a întâmplat cu evreii când a fost distrus Ierusalimul după moartea lui Hristos, veţi descoperi că o astfel de suferinţă precum cea de atunci nu a avut egal în istorie. În alte locuri a fost aproape tot atât de multă suferinţă. Şi totuşi marele necaz chiar de la sfârşit va fi mult mai teribil. Desigur, va fi pretutindeni şi se va răsfrânge asupra tuturor oamenilor, nu doar asupra unui popor, şi va fi ceva cu un caracter foarte impresionant. Va fi numit necaz mare, care nu a fost din începutul lumii.

Imediat după aceasta, va începe ceva încă mai grozav. În versetul 29 citim: Însă îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va da lumina sa, şi stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor se vor clăti. Un asemenea eveniment nu s-a mai petrecut nicicând înainte, cu siguranţă, şi acesta este legat în mod evident de timpurile exact de la sfârşitul lumii, când întreaga creaţie se pregăteşte de a fi nimicită pentru a fi remodelată.

În sfârşit, următorul verset: Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului pre cer, adică semnul sfintei cruci se va arăta pe cer. Şi atunci vor plânge toate seminţiile pământului; şi vor vedea pre Fiul Omului venind pre norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Adică, însăşi venirea lui Hristos va fi din ceruri cu semnul crucii, şi aceasta este chiar sfârşitul a toate.

După ce ne-a spus toate acestea despre semnele sfârşitului, Domnul nostru dă o ultimă poruncă, zicând: Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni. (…) Pentru aceasta şi voi fiţi gata, că în ceasul care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.

Toate acestea se află în capitolul 24 al Evangheliei de la Sfântul Matei. Dar pentru cel care nu este întru totul familiarizat cu Scripturile şi scrierile Sfinţilor Părinţi, toate acestea aproape că ridică mai multe întrebări decât cele la care răspunde. Noi trebuie să înţelegem care este semnificaţia tuturor acestor proorocii. Cum putem cunoaşte când se vor împlini cu adevărat ? Şi cum putem evita falsele interpretări ? deoarece există mulţi hristoşi mincinoşi, prooroci mincinoşi, profeţii false, interpretări false. Cum putem şti care este adevărata interpretare şi care sunt adevăratele semne ale vremurilor ? Dacă vă veţi uita în jurul vostru şi veţi merge în orice librărie religioasă, veţi vedea rafturi ce conţin multe cărţi de comentarii ale Apocalipsei, cărţi cu interpretări ale venirii sfârşitului lumii. În realitate, mulţi creştini care nu sunt ortodocşi au un sentiment foarte bine definit că acestea sunt vremurile de pe urmă, dar ei dau cu toţii interpretări bazate pe propriile opinii.

Articol apărut în periodicul diasporei ruse The Orthodox Word,

vol. 34, nr. 3-4 (200-201), mai-august 1998

ieromonah Serafim Rose