Eu, atunci când Îl rog pe Dumnezeu pentru diferi­te cazuri, spun: „Dumnezeul meu, ajutorul Tău să fie simţit, astfel ca oamenii să se folosească şi duhovni­ceşte.

Dacă nu va fi simţit, să nu ne ajuţi”. Mulţi nici nu înţeleg de ce furtuni ne scapă Dumnezeu şi nici nu se gândesc la aceasta ca să-L slăvească pe Dumne­zeu.

Citeşte şi:  De ce a trebuit sa moara Iisus Hristos pentru noi tocmai rastignit pe cruce?

De aceea, să cerem ca Hristos, Maica Domnului şi Sfinţii să ajute lumea, dar ajutorul lor să fie simţit, ca oamenii să se folosească. Să presupunem că cine­va se primejduieşte să cadă de pe schelă şi Dumnezeu iconomiseşte să se agațe de ceva, lucru care în mod firesc nu se putea face, şi astfel acela este salvat.

Citeşte şi:  Judecându-i pe ceilalţi, te judeci pe tine însuţi

Sau, cade de undeva şi nu păţeşte nimic. Sau, are accident şi scapă. Să ne rugăm ca el să înţeleagă că Dumnezeu l-a ajutat şi s-a izbăvit, ca să se folosească duhovni­ceşte.

Cineva a căzut de pe un pod jos şi a scăpat. „Ai coborât să măsori adâncimea?”, îl întreb. Sfinţii ne ţin pe mâini. Un copil căruia îi dădusem o cruciuliţă, aşa cum alerga cu motocicleta, a trecut peste un taxi, a făcut o tumbă şi a continuat să alerge pe drum, fără ca să păţească ceva. Mulţi se izbăvesc, dar puţini în­ţeleg şi se îndreaptă.

Citeşte şi:  Copilul trebuie să fie conceput cu vreo sută de ani înainte să fie conceput

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 2, Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011 – fragment