Problema majoră legată de munca și educația online?

S-a scris mult. Am scris și eu câteva texte.

educatia online

Muncă și educație on-line: De la părinți sclavi la copii marfă

Sunt multe probleme legate de această ”nouă realitate pandemică” care riscă să devine nu o situație de excepție ci o normalitate. Tendința este de normalizare: să privim munca și școala on-line, de la domiciliu, ca pe ce va ”normal”.

Nu e normal. De ce? Din 1001 motive. Trebuie să repetăm mereu asta ca să nu uităm.

Munca? Principala cauză, problemă cred: schimbarea naturii spațiului și timpului de muncă. Nu putem accepta ca spațiul privat să devină spațiu de producție. Asta e o schimbare fundamentală: transformarea wc-ului, dormitorului, bucătăriei, sufrageriei – spațiul tău intim și privat – în spații de producție distruge ultimul element de rezistență. Intimitatea pusă să producă. Nici sclavagismul nu a mers atât de departe.

Citeşte şi:  Tehnologia de recunoaștere a emoțiilor din expresiile faciale prezintă riscuri pentru viața privată

Asta afectează profund și timpul: distruge relația dintre timpul muncii și timpul privat, timp pentru tine. De ce? Pentru că tu nu mai părăsești niciodată incinta spațiului de muncă, de producție – tu ești mereu disponibil relației de muncă. Visul acelor 8 ore de munca, 8 ore private și 8 ore de odihnă dispar. Tu ești 24 ore dispus pentru muncă pentru că te afli în spațiul muncii – în on-line la tine acasă în fabrica și uzina de rit nou. Sclavagismul e total.

Firește că nu vom putea scăpa de munca on-line. Dar ea trebuie reglementată legal urgent și sindicalizată.

Cu școala situația este și mai dură: e vorba de copii. Dincolo de sărăcia imensă pe care o oferă on-line-ul prin scoaterea copilului din câmpul social colectiv și introducerea lui în căsuța tehnică singulară el mai ridică câteva probleme mari. Nu mă refer aici la elementele psihologice, sociale, noul individualism feroce și noua sensibilitate depresivă induse de această tehno-educație. Sunt un cumul de probleme.

Citeşte şi:  Doctori susţin că SOCUL poate ajuta şi la refacerea organismului în cazul infecţiilor respiratorii, inclusiv în cazul coronavirusului

Partea cea mai problematică după mine ține în primul rând de schimbarea naturii și sensului ideii de educație și cunoaștere.

Educația intrată în on-line schimbă natura publică a educației: ea nu se mai face în spațiu public ca un bun colectiv, deschis și universal ci e transferată în spațiu privat prin aceste ustensilele folosite.

Să nu uităm că toate rețelele folosite sunt nu spații publice ci platforme private – cu proprietari și cu scop comercial. Ele sunt formatate și gândite ca spații private, comerciale și instrumente de control și marketing. Este spațiu al profitului care exclude natura publică și universală a cunoașterii.

Citeşte şi:  Oficialii britanici încurajează femeile să dea naștere la copii diagnosticați cu boli mortale, încât organele copiilor să fie prelevate după ce mor

Adică educația devine automat un element al spațiului privat și comercial prin transferul acesta al modului de desfășurare. E un pas finuț dar e un pas într-o direcție catastrofală. Acolo nu există democrație, universalitate, bun comun – acolo există comerț. Copilul ajuns acolo devine marfă.

De asta spun că educația on-line trebuie să devină excepțională și pe termen mediu și lung trebuia sustrasă acestor instrumente private. Dacă ținem la sănătatea noastră mentală, la autonomie, la natura universală a cunoașterii și educației. Și la copiii noștri.

Natura educației trebuie să rămână publică și universală – sustrasă în totalitate spațiului privat și comercial. Dacă vrem să rămânem întregi la minte. Dacă vrem să nu reducem relațiile umane la relații de comerț ceea ce deja cam facem.

Dar dacă decidem să ne vindem copiii? În întregime sau pe bucăți?

Autor: Vasile Ernu, profilul său de socializare