În Belgia erau acum 3 ani, conform unui studiu publicat de sociologul Jan Hertogen, 624000 de musulmani, adică 6% din populație. Acum or fi mai mulți, că femeile lor n-au aflat, ca belgiencele, că a naște e ceva nașpa și nasc “în serie” (scuze!). Oricum, asta are mai puțină importanță. Important este acum, că 6% din populație dă Belgiei 45% din numărul pușcăriașilor. În închisorile belgiene sunt 5000 de deținuți musulmani. Și dacă justiția belgiană ar fi rasistă, dar nu este nici una nici alta, numărul lor ar fi mult, mult mai mare.

Dacă sistemul penitenciar nu are cu ce se lăuda, armata belgiană are: doar 60 de soldați și subofițeri musulmani au fost identificați ca fiind “musulmani radicalizați”. O coincidență uluitoare face ca la aeroportul din Bruxelles – știți, ăla cu atentatul – să fie angajați tot 60 de islamiști radicali, adepți ai Statului Islamic. Acum, cred că este clar de ce sistemul penitenciar stă rău, și de ce la aeroport și în cadrul armatei situația este atât de bună.

Ministrul belgian al Apărării (scuze, dar chiar așa se numește ministerul!) a declarat că “libertatea de cult este un drept fundamental” și că “niciun soldat nu a fost demis din cauza extremismului islamic”. Sunt de acord cu ministrul Apărării (!), și asta pentru că omul are viziune. Nu s-a lasat influențat de prezent, care e ceva trecător… ca și Belgia. Daca ar fi procedat altfel, ar fi creat un precedent periculos. Aproape sigur, în 25 de ani, armata belgiană va fi în aceeași situație în care se află penitenciarele azi: 45% din efectivele ei vor fi formate din musulmani – femeile musulmane “editează” non-stop, iar imigrația este o binefacere. Vă dați seama în ce situație s-ar afla Belgia atunci, dacă o mare parte din soldații ei ar fi obligați să demisioneze din cauza unui precedent?

Bogdan Calehari