Biserica Ortodoxă prănuiește la 23 iulie / 04 august aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Foca, episcop de Sinope.

Mutarea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Foca din Sinope la Constantinopol s-a petrecut la 23 iulie / 04 august 403 sau 404, iar pomenirea sa se face la 22 septembrie / 5 octombrie.

„Foca acesta nu este Sfințitul Mucenic pomenit mai sus, nici Foca grădinarul, ci altul, al treilea cu același nume. Acesta a trăit în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele cele bune și cu petrecere neprihănită.

Când a fost adus la eparhul African și întrebat de acesta, el a grăit cuvinte dumnezeiești cu îndrăzneală și a învățat credința în Hristos. Iar dacă a început African a huli pe Hristos și a face rău Sfântului, s-a facut cutremur și, fără de veste căzând el împreună cu slujitorii zăcea fără suflare. Dar l-a înviat pe el Sfântul căci îl ruga femeia lui. După aceea l-au dus la împăratul Traian și, mărturisind pe Hristos, a fost spânzurat și chinuit, și rugându-se el și-a dat sufletul la Dumnezeu”

Citeşte şi:  Cât de mult nu veți trăi, nu veți găsi un prieten mai bun ca propriul înger păzitor!

Viețile sfinților de peste tot anul

Sfîntul Foca, încă din tinereţile lui s-a deprins cu toată creştineasca virtute.

Ca episcop al cetăţii lui de baştină, adică al Sinopei cea de lîngă Marea Neagră, el a întărit credinţa adevăraţilor credincioşi cu pilda vieţii şi cu dumnezeieştile cuvinte ale gurii lui, scoţînd pe mulţi închinători la idoli din întunericul barbariei şi aducîndu-i la adevărata Credinţă, a lui Hristos.

Citeşte şi:  Ce este credința? Ne răspunde Sfântul de Ioan Kronstadt

Pentru aceasta păgînii cei cu inimi învîrtoşate 1-au urît de moarte pe Sfîntul Foca. Acesta a văzut printr-o vedenie dăruită lui de la Domnul că va lua moarte mucenicească: o turturea albă a venit şi s-a aşezat pe capul lui, purînd în cioc o cunună de flori minunate, pe care apoi a aşezat-o pe capul lui. Sfîntul Foca a auzit şi un glas, care a zis: „Iată paharul plin şi băutura amestecată, iar tu ai să-1 bei pe acesta!”.

De la această vedenie Plăcutul lui Dumnezeu a înţeles că în curînd moarte mucenicească pentru mărturisirea lui Hristos Domnul va lua. El nu s-a temut, ci cu mulţumită şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu s-a încins pentru calea muceniciei gătită lui.

Citeşte şi:  Viaţa Sf. Prooroc Moise: De la naştere până la minunea despărţirii în două a Mării Roşii (I)

La scurtă vreme, un anume principe, Africanus, 1-a chemat pe Sfîntul Foca la anchetă, supunîndu-1 după aceea unor torturi bestiale. Torţionarii 1-au bătut cu sălbăticie şi i-au umplut tot trupul de răni. Apoi, ţinîndu-l o vreme în temniţă, 1-au aruncat în apă clocotită, unde viteazul oştean al lui Hristos şi-a dat sfîntul lui suflet, şi s-a sălăşluit astfel întru bucuria Domnului său.

Sfîntul Sfinţit Mucenic Foca a luat cununa veşnicei slave în timpul domniei împăratului Traian.