Dacă prin suferinţă ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?

 

Nici nu se pune bine problema. Trebuie să mă agăţ de o sfoară, să-mi dau drumul jos, să văd cum e cu piciorul rupt. Avem des necazuri pentru că dumneavoastră trebuie să mai stiţi şi un lucru: dacă aţi şti câtă râvnă pune satana ca să ne întrerupă de la lucrarea noastră duhovnicească, de la orice rugăciune, nu aţi mai pune aşa problema!

Citeşte şi:  Să facem milostenie, ca să o luăm înapoi de la Dumnezeu!

Orice creştin e atacat, şi vă spun, ca duhovnic, n-am întâlnit să nu-mi spună: „Părinte, sunt atacat la rugăciune, am gânduri împrăştiate etc“. Ne atacă diavolul, ne luptă el împotrivă. Dar nu trebuie să dăm atenţie. Este o mare greşeală să se stea de vorbă cu satana. Nu se stă de vorbă cu el. Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-l goneşti. Zi „Doamne lisuse…“ şi stai de vorbă cu Dumnezeu. Puterea numelui îl goneşte. Chiar dacă te apasă atunci, chiar dacă te luptă.

Citeşte şi:  Sfaturi ale Sfinților Apostoli către urmașii lor

Se întâmplă, uneori, de ia patul cu tine în sus. Nu te apuca să blestemi. Asta-i o greşeală. Lui îi convine dialogul, că îl recunoşti. Dar aşa, prin rugăciune, îl ignori. Stai de vorbă cu Dumnezeu atunci când eşti atacat. Si atunci, sigur că el – am spus de mai multe ori – a învăţat foarte multă lume să se mântuiască.

Citeşte şi:  Film rus, subtitrat în română, despre viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul

Parintele Arsenie Papacioc

Extras din „Dialoguri cu părintele Arsenie”, Ed. Mănăstirii Sihăstria