Ca fapta a milosteniei sufletesti savarsita de preot fata de ierarhul sau cazut public in patima ereziilor (“cu capul descoperit” in limbaj patristic), NEPOMENIREA IERARHULUI ERETIC IN CUGET se subsumeaza poruncilor hristologice, precum si canoanelor apostolice si patristice, sintetizate in Canonul XV I-II Constantinopol teza a doua :

În sfintele canoane, se aruncă anatema asupra tuturor blasfematorilor credinţei ortodoxe, asupra ereziei

“2.Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

In lumina Canonului XV I-II Constantinopol teza a doua, in mod  evident, cel care provoaca schisma este ierarhul cazut in erezie, iar nu preotul  dupa cum persuadeaza demonic ereziarhii Bisericilor Ortodoxe oficiale, cazuti in patima ereziilor si subjugati ordinelor satanistilor globalisti.

Problema vaticanului si a ierarhilor eretici obedienti este ca NEPOMENIREA SURPA ERESUL PIRAMIDAL EPSICOPOCENTRIST SI IDOLATRIA EPISCOPOCENTRISTA instituite de la Cuza incoace de acelasi binom satanisto-globalist .

 Canonic si contextual, nepomenirea initiata de catre preot este obligatorie, insa momentul ales depinde de specificitati, de susceptibilitati, de vigoarea obstii care trebuie sa-l sustina pe preot, fiindca se poate cadea in aruncatul margaritarului in gura porcului care sfasaie, neurmand intelepciunea serpilor, adica neportejandu-se si neactionand la timpul potrivit . Pe de alta parte, nepomenitorii trebuie sa fie constienti ca au de recuperat cam 300 de ani de insotire eretica, asfel ca fapta nepomenirii trebuie bine cumpanita, straina de trufie, insa ramane obligatorie lupta inversunata impotriva eresurilor !

In ceea ce priveste lucrarea credinciosilor nepomenitori din timpul slujbelor in care este pomenit ierarhul eretic in cuget, aceasta lucrare se poate fonda pe o rugaciune menita sa concentreze condamnarea tuturor eresurilor majore care devoreaza sufletele credinciosilor .

Astfel, timpul rostirii rugaciunii de pomenire a ierarhului eretic de catre preot este suficient pentru credinciosii nepomenitori sa rosteasca o rugaciune de impotrivire/eliberare/condamnare, de tipul celei de mai jos :

“Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, izbaveste-ne de toti  ierarhii ecumenisti, personalisti, clericalist-episcopocentristi care propaga ereziile nevolniciei, juramantului, a botezului eretic prin care se batjocoreste Sfanta Taina a Cununiei, a spatiului si iubirii intra-treimice !  Stapane Iisuse Hristoase, Doamne, izbaveste-ne de toate aceste erezii ! “

Acesti credinciosi nepomenitori constituie in mod real stalpii prin care se va ridica intreaga obste si va lepada erezia .

Demonologia practicata de catre ierarhii cazuti in erezii pentru macularea si deturnarea mentala a credincioșilor se bazeaza pe diferite forme de idolatrie episcopocentrista cum ar fi :

1. Dreptul “de proprietate” al epsicopului eretic in cuget asupra Antimisului pe care slujete preotul nepomenitor si “obligatia” acestuia de a i-l returna . Ori, Antimisul este al Bisericii iar nu proprietatea ierarhului eretic in cuget, Antimisul ramane in Biserica si dupa ce este inlocuit cu altul, ajungand in muzeele Bisericilor sau Manastirilor, iar nu in cosciugul ierarhului eretic in cuget !
2. Arogarea de catre episcopul eretic in cuget a meritului savarsirii prin el lucrarilor harice a lui Hristos care nu s-ar produce datorita credinciosilor Ortodocsi in Cuget participanti la slujbe si carora le este dedicata lucrarea si care o sustin, ci doar faptului ca epsicopul eretic in cuget, chipurile, n-ar fi eretic in cuget .
3. Acuza perversa potrivit careia nepomenitorii ierarhului eretic in cuget ar fi schismatici, iar nu ierarhul eretic in cuget este schismaticul rupt de Biserica prin erezie .  Dimpotriva, contextual, avem de-a face cu o secta a ierarhilor eretici in cuget care a parazitat si deturnat drept-invatarea Cuvantului Adevarului prin capturarea in duh idolatru-piramidal a scaunelor arhieresti sub directa influenta a vaticanului si iudaismului militant, cele doua capete ale balaurului satanisto-globalist generatoare de revolutii franco-americane, razboaie mondiale, etc . .
4. Minciuna potrivit careia erezia propagata public de catre ierarhul eretic in cuget ar fi “doar” un pacat propriu, individual, cand chiar fisa postului ii impune acestuia “Ca drept invatand Cuvantul Adevarului Tau”, tocmai pentru a proteja si intari turma in fata ereziilor . Aici opozam teza intaia din Canonul XV I-II Constantinopol care se refera la oarece pacate, distincta de teza a doua referitoare la erezii :
   ”Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. 
5. Acuza de sorginte satanica potrivit careia fara ierarhii eretici in cuget care au uzurpat toate scaunele arhieresti ca unelte satanisto-globaliste, n-ar mai exista Biserica, ori noi stim ca”Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice” ierarhi sau preoti, daca au cazut toti in erezie, important e sa nu ne pravalim impreuna cu ei in haurile iadului ! Sfânta Evanghelie după Luca Capitolul 3

Aceasta acuza, prin caracterul ei nihilist-persuasiv-batjocorilor-idolatru demonstreaza o data mai clar ca ierarhii eretci in cuget sunt unelte constiente si asumate ale satanismului globalist ce rad batjocoritor de credinciosii pe care i-au inselat prin inraurirea demonica in care s-au angajat spre vesnica lor osanda !

In aceasta batalie, vigoarea marturisirii unui Cuget Curat Ortodox este inmiit sporita de lucrarea nemijlocita a Mantutorului care ni i-a aratat pe ierarhii eretici in cuget, zvarcolindu-se si patrulaband imbotnitati pandemistic in jurul Sfintelor Mese, avand tradarea afisata in postura obedient-sobolaneasca pe care le-a impus-o binomul satanisto-globalist .

Trebuie retinut ca ierarhii eretici in cuget, ca sustinatori ai structurii sataniste numita consiliul mondial al bisericilor, poarta asupra lor si stigmatul anatemizarii Sinodului ROCOR al Sfintilor Ioan Maximovici si Serafim Rose din 1983 !

Pilduitoare este porunca apostolica referitoare la inchinatorii la idoli, adica la ierarhii eretici in cuget, inchinatori ai piramidei satanisto-globaliste impreuna cu particularitatea sa epsicopocentrista :

“SCOATETI AFARA dintre voi pe cel rău. ”

“11. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau INCHINATOR LA IDOLI, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.

12. Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i JUDECATI VOI ?
13. Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. SCOATETI AFARA dintre voi pe cel rău. „

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 5 – 13

Astfel ca actul nepomenirii este nu numai obligatoriu ci constituie preambulul judecarii si anatemizarii sectei ierarhilor eretici in cuget, nevrednici de scaunele arhieresti ca practicanti ai ereziilor ecumenista, personalista, clericalist-episcopocentrista, a nevolniciei, a juramantului, a botezului eretic prin care se batjocoreste Sfanta Taina a Cununiei, a spatiului si iubirii intra-treimice, NEVOLNICI AVORTONI AI CUGETULUI ORTODOX, „Trădători, … îngâmfaţi …, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei.”  !
Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 3

Hristos in cugetele noastre!

Redacţia „Cuget Ortodox”