Ca unul care mă trag din Adam, am fost atras întotdeauna de lucrurile interzise. Primul autor “interzis” (despre care am aflat de la tatăl meu pe cînd eram copil) a fost Nietzsche. În vremea liceului, am dat de o carte a lui Nietzsche în unul din anticariatele Iaşului. Următorii cîţiva ani mi i-am consacrat studierii acestui autor controversat. Nu credeam că astăzi mai există cărţi interzise. Dar am găsit una. E vorba de cartea savantului român Nicolae Paulescu (descoperitorul de fapt al insulinei), peste care cineva a tras o perdea nemeritată: Spitalul, Cahalul şi Francmasoneria. Am spicuit un fragment despre “patima de proprietate” în Talmud (termenul îi aparţine marelui fiziolog), care aş prefera să fie contrazis, nu interzis.

PS: Cartea a apărut în 1910 şi presupune un limbaj propriu acelei vremi (care sper să nu tulbure pudoarea politic corectă a cititorului modern). 

Patima de proprietate

Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pământul, cu toate bunurile din lume.

„Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor [1]” .

„Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor[2].

Israel este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”[3] .

„Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”[4] .

În consecinţă, Talmudul dă jidovilor dreptul de a fura pe goimi.

„Este permis să despoi pe un goi”[5]

După MAIMONIDE, preceptul biblic „să nu furi” înseamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un ovrei”[6] – goimii nefiind oameni.

De altfel, când un jidan fură pe un goi, el nu face decât să-şi reia avutul său.

După Talmud, „proprietatea unui ne-ovrei e ca un lucru părăsit, ca un deşert, ca nisipul mării: adevăratul proprietar legitim este ovreiul, care o ia cel dintâi”[7] .

După rabinul Solomon Iarchi, sau RACHI, „averile goimilor sunt ca nişte lucruri fără stăpân, şi aparţin primului jidan care le ocupă”[8].

De asemenea, Talmudul interzice ovreiului să dea înapoi goiului un lucru, pe care acesta l-a pierdut.

„Este oprit să dai goiului un lucru pe care dânsul la pierdut. Cel ce dă unui goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui Dumnezeu” [9] .

„Tot ovreiul, care a găsit vreun lucru, trebuie să-l restituie stăpânului. Această prescripţie se aplică numai în cazul când e vorba de un iudeu care a pierdut ceva. Dacă lucrul este al unui Akum [10] , ovreiul care l-a găsit nu este obligat să i-l mai dea; ba, ce e mai mult, este un păcat mare să restitui ceva unui Akum. Se face o excepţie când se restituie obiectul pierdut, pentru ca neovreii să zică: Ovreii sunt oameni de treabă”[11] .

Dar, pentru că e vorba să îţi reiei avutul, toate mijloacele sunt bune; – astfel, Talmudul, în afară de furt şi de tăinuirea lucrurilor găsite, mai recomandă jidanilor cămătăria, frauda şi chiar jurământul fals.

1. – Cămătăria

„Este oprit să împrumuţi pe goimi, fără camătă”[12].

„Dumnezeu a poruncit să practici cămătăria faţă de un goi şi să nu-i împrumuţi bani, decât numai dacă consimte să plătească dobândă; – astfel ca, în loc să-l ajuţi, săi faci pagubă [13] , chiar când îţi este trebuincios…. însă, faţă de un Israelit, asemenea procedare nu este permisă”[14] .

„Este permis să împrumuţi, cu camătă, pe un Akum pentru că este o faptă plăcută lui Dumnezeu să iei dobândă nedreaptă de la un Akum”[15] .

2. – Frauda

„Este permis să înşelaţi pe un goi şi să luaţi camătă de la dânsul; dar dacă vindeţi ceva aproapelui vostru (jidovului) sau dacă cumpăraţi ceva de la ei (de la jidovi) vă este oprit să-i înşelaţi” [16] .

După Talmud, ovreiul poate să înşele pe un goi, pentru că, dacă este scris „să nu faci pagubă aproapelui tău”, – nu este scris „să nu faci pagubă unui goi” [17] .

„Este sever oprit iudeului să înşele pe aproapele său (adică pe un alt iudeu)… Cel ce a înşelat trebuie să dea îndărăt. Dar această prescripţie nu priveşte decât afacerile dintre jidovi. Într-adevăr, este permis unui ovrei să înşele pe un Akum şi, în acest caz, îi este oprit să-i restituie ce a furat pentru că este spus în Sfânta Scriptură: Nu înşela pe fratele tău, – iar ne-ovreii nu sunt fraţii noştri, ci sunt mai rău decât câinii” [18] .

„Când un evreu ţine în gheare pe un Akum, alţi evrei pot şi ei să împrumute cu bani pe acest Akum şi să-l înşele, până ca ne-evreul să-şi piardă toată averea. Într-adevăr banii unui Akum sunt bani fără posesor şi oricine se poate face stăpân pe ei [19].

„Dacă un jidov are vreo afacere de bani cu un Akum şi vine un alt jidov de înşală şi el pe acelaşi Akun fie prin măsuri false, fie prin socoteli frauduroase, – atunci cei doi jidovi trebuie să-şi împartă profitul ce le-a dat Dumnezeu” [20] .

„Dacă vreun ovrei are, în ţara sa, un proces cu un goi, veţi face astfel ca ovreiul să câştige, – şi veţi zice ne-ovreiului: Aşa vrea legea noastră.

Dacă ovreiul se găseşte într-o ţară străină şi dacă legile îi vor fi favorabile, veţi judeca, bineînţeles, în folosul fratelui vostru şi veţi zice goiului: Aşa vrea legea voastră.

Dar, dacă ovreii nu sunt stăpâni pe ţară şi dacă legile sunt priincioase goiului, trebuie să recurgi la intrigi (la coruperea judecătorilor) pentru ca ovreiul să poată câştiga procesul”[21].

3. – Jurământul fals

Talmudul sfătuieşte pe jidani să jure, când sunt forţaţi, – dar cu o restricţie mintală, care anulează acest jurământ.

„Rabi Akiba a jurat, dar s-a gândit, în sufletul său, că acest jurământ nu era valabil” [22].

Dacă un rege cere unui ovrei să mărturisească, – cu jurământ, – că un alt ovrei a dezonorat o goia, – crimă, ce merită pedeapsa cu moartea, acest jurământ, fiind silit, trebuie să fie nimicit în gând” [23] .

Totuşi e indispensabil ca jurământul să fie anulat fără ca goiul să bage de seamă, – căci altfel religia talmudică ar fi desconsiderată [24].

De altfel, jidovii, pot fi uşor dezlegaţi, chiar de jurămintele cele mai sfinte.

„De câte ori luaţi trei oameni şi îi constituiţi în Tribunal asupra lui Israel, ei au aceeaşi autoritate ca tribunalul lui Moise” [25] .

Aşadar, – adaugă DRACH, rabin convertit – „trei ovrei oarecare, – pe care un alt ovrei îi ridică la rangul de judecători – au deplină putere în ochii Sinagogei, ca să-l dezlege de jurăminte şi să-i anuleze făgăduielile şi angajamentele, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor… Acest tribunal declară, fără altă formă de proces, orice promisiune şi orice jurământ, ca nule, de nul efect şi neavenite” [26] .

Dar, ce e mai mult, la sărbătoarea Reconcilierii (Iom Kipur), jidanii de azi recită, în mod solemn, la Sinagogă, rugăciunea Kol Nidre, al cărei conţinut, iată-l:

„Toate promisiunile… şi toate jurămintele ce le vom face, şi le vom jura şi ne vom lega şi vom împovăra cu ele sufletul nostru, – din această zi a împăcării şi până la cea următoare, care va veni spre binele nostru, – le regretăm pe toate, ele să fie dezlegate, iertate, desfiinţate, anulate, nimicite, fără putere şi fără valoare. Făgăduinţele noastre să nu fie făgăduinţe şi jurămintele noastre sa nu fie jurăminte” [27] .

NOTE:

1. Talmud Babli. Trăité Baba-Kamma, f. 32, c. 2 – Vezi Rohling, I.. cit, p. 63. Cuvântul goi (la plural goimi) este echivalent cu ghiaur al mahomedanilor şi repre¬zintă – atât unul cât şi altul, – expresii de ură şi de dispreţ.

2. Albo. Sepher. Ik., f. 3. c. 25 – Ialkut-Chimeoni, Ad Hab., f. 83, c. 3. n. 563 – Vezi Rohling, I. cit, p. 63.

3. Ialkut Chimeoni, f. 75, c. 2 – Vezi Rohling, I. cit, p. 55.

4. Talmud Babli. Trat Pes., t 119 şi Trat Sanhédrin, f. 110 – Vezi Rohling, I. cit, p. 55.

5. Talmud Babli, Trat Baba-Metzia, f. 3,. c. 2 – Vezi Rohling. I. cit., p. 64.

6. Maimonide, Sepher miz., f. 105, c. 2 – Vezi Rohling. I. cit, p. 64.

7. Pfeffiarkoni (rabin convertit) Talmud Babli., Trat. Baba-Batra Dissert. philolog.. p. 11 – Vezi Rupert, I. cit, p. 19 – vezi şi Trat. Baba-Metzia, f. 114, recto (edit. Amsterd. 1645), cite par G. des Mousseaux, Le Juif, p. 127.

8. Rupert, I. cit, p. 19.

9. Talmud Babli.T Sanhdrin, f. 76, c. 2. T. Baba-Kamma, f. 13, c. 2 – Rohling I.. Cit. p. 67

10. Iudeii susţin că numele de Akum, de Nohri, – sinonime cu cuvântul Goi, – nu desemnează pe creştini, ci numai pe adoratorii de stele. La aceasta se poate răspunde că aceste nume se găsesc în Şulhan-Aruk, şi că în timpul când această carte a fost scrisă (1567), ovreii nu mai trăiau printre păgânii ce se închinau la stele, ci printre creştini. De altfel, în mai multe locuri, se vorbeşte limpede de Crucea creştinilor. Mahomedanii sunt numiţi Işmhelim (Drach).

11. Karo. Şulhan-Aruk, Choschen-Hamischpath, 34.

12. Talmud Babli., Trat Aboda-Zara, f. 77, c 1, pisk. Tos. I. – Vezi Rohling, I. Cit. p. 71.

13. „Dacă vreun creştin are lipsă de parale, ovreii îi adaugă camătă peste camătă, până când suma datorată devine atât de mare, încât creştinul nu o mai poate plăti, decât vânzându-şi averea… Atunci jidanul îl trage în judecată şi lucrează astfel, ca tribunalul să-i dea lui posesia întregii averi a goiului”. (Schwab, haham convertit). Judische Deckmantel – Vezi Rohling, I. cit, p. 74.

14. Maimonide, Sepher Mizvoth Gadol, f. 73, c. 4 – Vezi Rohling, I. cit, p. 71.

15. Karo, Şulhan-Aruk, Orach-Chain, f. 539, p. 16.

16. Talmud Babli., Trat Baba-Metzia, f. 61, c. I, Tos şi Trat Megilla, f. 13, c. 2. – Vezi Rohling, I. cit, p. 65.

17. Talmud Babli., Trat Sanhédrin, 157, c. 1, Tos. – Vezi RohHng, I. cit, p. 63.

18. Karo, Şulhan-Aruk, Choschen Hamischpath, 227, 31.

19. Karo, Şulhan-Aruk, Choschen Hamischpath, 156, 24.

20. Karo, Sulhan-Aruir, Choschen Hamischpath, 183, 28.

21. Talmud Babli., Trat Baba-Kamma, f. 113, c. 1 – Vezi RohHng, I. cit, p. 65.

22. Talmud Babli, Trai Kalla, f.18, c. 2 – Vezi Rohling, I. cit, p. 86

23. Karo, Şulhan-Aruk, Jore Dear, 232. 12, 14. – Vezi Rohling, I. cit., p. 87.

24. Karo, Şulhan-Aruk, Jore Dear, 232,12,14. – Vezi Rohling, I. cit., p. 88.

25. Talmud Babli, Trai Hagica, f. 10, c. 1. – Vezi Chabauty, I. cit, p. 196. – Vezi şi Maimonide, Sepher Mizvoth Gadol, f. 70, c. 1. – Vezi şi Rohling. I.. cit., p. 90.

26. Drach, I. cit, 2e lettre, p. 82. 1827, Paris – Vezi G. des Mousseaux, I. cit. c. V, p. 151.

27. Mahsor, Augsburg, 1536; Idem. Praga II, f. 91, a; – Vezi şi Karo, Şulhan-Aruk, I, 619. – Vezi şi Rohling, I. cit, p. 90. Această traducere a fost făcută de Herman Leberecht Strack – profesor la Universitatea din Berlin, şi a fost revăzută de Dr. V. Tarnavschi, profesor la Universitatea din Cernăuţi pentru studiul Bibliei şi al limbilor orientale, şi de Dr. O. Isopescul, docent la aceeaşi Universitate,- care îi garantează exactitatea (29 iulie 1909). Citată de A. C. Cuza în Neamul Românesc, la 9 octombrie 1909.

Sursa: savatie.wordpress.com