Minunile provin din trei surse, potrivit Sfântului Casian Romanul, a cărui părere a fost împărtășită de alți numeroși sfinți părinți care au abordat tema în scrierile lor:
1. minuni de la Dumnezeu;
2. minuni de la diavol (false minuni);
3. minuni datorate credinței omului căruia i se întâmplă.

Pentru a le explica studenților săi cea de-a treia categorie a minunilor, profesorul-teolog rus Aleksei Ilici Osipov povestește întâmplarea despre tâlharul care s-a deghizat în pustnic și așa a intrat într-o mănăstire de maici, unde a fost primit ca un om sfânt. Conform unei vechi tradiții, măicuțele i-au spălat picioarele falsului ascet, iar cu acea apă au uns ochii unei călugărițe oarbe. Pustnicul era fals, dar iată că ochii măicuței s-au tămăduit pe dată, ea având credința că Dumnezeu i-a trimis un om sfânt. Însuși tâlharul a fost cutremurat de această minune și a devenit creștin, apoi călugăr.

Citeşte şi:  Vedem în Dumnezeiasca Scriptură o asemenea profunzime a înţelepciunii, încât întreaga înţelepciune lepădată a acestei lumi nici măcar nu se poate compara cu ea

Profesorul A.I. Osipov spune că și în zilele noastre unii oameni se vindecă datorită credinței lor după ce vizitează anumite mănăstiri sau se închină la anumite morminte.
Creștinii ar trebui să fie mai reținuți în a proclama pe cineva ”sfânt și făcător de minuni”.

Mai reținem că minunile nu sunt o dovadă a sfințeniei omului prin care se fac. Sfințenia este dedusă din faptele omului, din viața sfântă a acestuia, nu-l declarăm sfânt din motivul că face minuni, după cum ne învăța și Sfântul Ioan Gură de Aur.

Dumnezeu face minuni și prin oameni păcătoși, atunci când acest lucru este de folos sufletelor. Minunile sunt făcute și pentru oameni păcătoși, dacă acest lucru este necesar pentru așezarea lor pe calea spirituală cea dreaptă.

Sfântul Casian Romanul atenționa că nimeni nu trebuie lăudat pentru minunile și darurile care vin de la Dumnezeu.

Citeşte şi:  Vedeţi puterea Sfintei Cruci? Aşa a fugit de la o sectantă diavolul care o stăpînea!

Mininile adevărate contribuie la transformarea interioară, la îmbunătățirea stării spirituale a omului. Minunile false, fiind primite, îl fac pe om să se creadă mai bun decât este, îl pot duce către rătăcire, înșelare duhovnicească, mândrie, uneori cu consecințe grave pentru suflet și trup.

Atunci când nu ne este clar dacă o minune este adevărată sau falsă, profesorul A.I. Osipov ne recomandă să procedăm astfel: să păstrăm o stare de calm, răceală, nici să nu denigrăm, nici să nu acceptăm.

O icoană izvorăște ulei sau lacrimi? O candelă se aprinde singură? Și la păgâni se înregistrează asemenea fenomene cu ulei, apă, sânge și foc.
Există comisii bisericești speciale care studiază amănunțit fiecare caz în parte, până a declara producerea unei minuni.

Sfântul Ignatie Briancianinov observa că omul pe care Dumnezeu îl binecuvântează cu o minune adevărată poate fi ispitit ulterior cu minuni false.

Citeşte şi:  File din Patericul Lavrei Sfântului Sava: Bogat este omul care a agonisit rugăciunea, postul, milostenia și dragostea

Totodată, minunile false li se întâmplă frecvent celor care așteaptă minuni, stări deosebite, vedenii, dorindu-și o confirmare a faptului că au avansat pe calea spirituală. Această așteptare nu este întotdeauna conștientă, la suprafață.

Așadar, este de folos să ținem minte că scopul rugăciunii este pocăința pentru greșelile și slăbiciunile noastre, despătimirea, curățirea lăuntrică, debarasarea de obiceiurile rele, nu obținerea darurilor sau intrarea în stări de ”dulceață sufletească”.

Sfântul Ignatie Briancianinov menționa că minunile provoacă uimire, dar puțin contribuie la îmbunătățirea vieții lăuntrice.

Profesorul Aleksei Osipov spune că un om însetat de minuni este un om care dorește rezultate fără să depună efortul de a se transforma în interior.

Bibliografie:
Не всякому чуду верь. Все ли пророчества и чудеса от Бога? — Осипов А.И.

А.И. Осипов. Природа чудес в мире

А.И. Осипов. Природа чудес в мире. Часть 2