La postările de știri despre COVID comentariile sunt pur și simplu îngrozitoare: pare că 8 din 10 comentatori chiar nu cred în existența virusului. Cred că fenomenul nu se explică doar prin influența fake-news bloggerilor și youtuberilor (aceștia au activat mereu de acum cel puțin 5-6 ani).
Cred că vinovați de dezinformarea masivă a populației se fac următorii. în ordinea respectivă:
1. Mass-media – nivelul și calitatea manipulării mediatice a degradat atât de mult, încât nimeni nu-i mai crede nici măcar atunci când spun și ei câte o fărâmă de adevăr. Frica și panica au fost promovate de la sfârșitul lui februarie în continuu, zi de zi, non-stop 24/7. Presupun că oamenii pur și simplu au trecut printr-un „burn-out” informațional și deja în subconștient resping orice știre legată de COVID. Nu e ușor să aștepți apocalipsa și ea să nu mai vină. Personal nu mai urmăresc activ știrile de pe la începutul lui mai. Pentru mass-media adevărul e doar o marfă care nu întotdeauna se vinde bine.
2. Autoritățile – au preluat întocmai discursul mass-mediei. Boris Johnson anunțase prin martie că majoritatea britanicilor vor avea rude răpuse de COVID, Merkel a spus că 60%-70% din populație se va infecta. Respectiv pentru a preveni catastrofa, toți ca unul au blocat economia și, cel mai grav, sistemul medical pentru pacienți non-COVID. În timp ce oamenii își pierdeau sursele de venit și își amânau investigațiile și tratamentele, actorii politici, gen Orban sau Dodon, se ocupau bine-mersi cu petreceri, întâlniri electorale, ședințe de partid etc. Nu poți să le ceri cetățenilor să fie consecvenți atunci când tu – nu ești.
3. OMS, ministerul sănătății, cercetătorii – am fost bombardați cu zeci de mesaje contradictorii: masca ajută, dar dăunează; virusul e mortal, dar 70% nici nu-și dau seama că îl au; lockdown-ul e necesar, dar modelul suedez e ok; trebuie să stăm în case, dar dacă mergem la protest BLM – nu e o problemă etc. etc. etc. Instituțiile direct responsabile de comunicarea unei poziții clare și informarea adecvată a populației pur și simplu ne-au făcut să ne simțim spectatori la circ. Din culmile incompetenței: în România nici măcar nu a fost declarată epidemie, la Suceava („focarul”) din greșeală se raportau testele efectuate ca teste pozitive, modelul matematic elaborat de Imperial College London a supraestimat fatalitățile cu câteva mii de %, iar autorul studiului în plin StayAtHome organiza întâlniri romantice cu amanta. Păi un om de rând, văzând așa haos la „specialiști”, cum să nu creadă că este dus de nas, cum să reacționeze altfel decât prin cel mai elementar instrument de protecție – negarea?
4. Sursele de fake-news: aici cred că totul e destul de clar, doar aș sublinia încă o dată că fără „eforturile” descrise mai sus, ele pur și simplu nu ar fi avut priză la public.
Cu timpul oricum majoritatea vor vedea cu ochii lor că virusul există, că nu e o simplă răceală și că uneori poate avea consecințe grave asupra sănătății, dar până atunci mass-media, statul și instituțiile internaționale trebuie să estimeze daunele manipulării, incompetenței, corupției și minciunii la care ne-au supus.
Autor: Andrei Creacico, profilul său de socializare