Odată, un vapor a naufragiat. Un singur om a scăpat cu viaţă, şi a fost purtat de valuri spre o insulă pustie. A început să se roage să fie salvat. În fiecare zi se uita în zare, sperând să vadă un vapor ce l-ar putea lua de acolo.

Nu pierde niciodată speranţa, nu renunţa niciodată

Într-un final, obosit şi deprimat, bărbatul s-a hotărât să-şi construiască o colibă din scândurile aduse de valuri la mal.

Într-o zi, a plecat să-şi caute mâncare, iar când s-a întors la coliba sa, a găsit-o arzând. O dâră de fum se ridica spre cer.

Cel mai rău era că, odată cu coliba, arsese tot ceea ce bărbatul reuşise să mai adune după naufragiu. Nu mai avea absolut nimic. Îl cuprinse disperarea si mânia: „De ce mi s-a întâmplat aşa ceva? Ce-am făcut să merit asta?”, izbucni el în plâns.

În ziua următoare, îl trezi sirena unui vapor. Se duse spre ţărm – era salvat.

Abia dacă îşi putea crede ochilor. “Cum… cum aţi ştiut că sunt aici?”, îi întrebă el pe marinari. Unul din ei îi răspunse: “Ti-am văzut semnalul de fum.”

Morala? Oportunităţile pot apărea oricând. La orice oră, la orice vârstă, oriunde. Nu pierde niciodată speranţa, nu renunţa niciodată. Întotdeauna, tot răul este spre bine.