„Punerea în lucrare a dragostei, încrederii și viețuirii în acord cu Sfinții Părinți în cercul minuscul în care te afli- nu pare să fie altă cale de a rezolva „criza duhovnicească” de astăzi, care se vădește tocmai prin lipsa unimii sufletești și a unimii cugetului.
Dacă cineva va descoperi cugetul Părinților, atunci acela va fi una cu toți ceilalți care l-au descoperit. Aceasta este cu mult mai bine decât să ne luăm după tot ce spune cutare lider, cu convingerea că este oarecum infailibil. Dar cât de greu este să afli cugetul Părinților! Cât de diferiți suntem față de alții care sunt la fel de sinceri ca noi! Sau poate că toate acestea ni se întâmplă fiindcă nu am căutat nici îndeajuns, nici destul de adânc?
(…)
Iată însă că drumul nostru spre această unime pare să treacă prin discordie(…) Oare discordia aceasta vremelnică va produce cu adevărat o armonie mai profundă cândva? Să dea Dumnezeu- aceasta pare a fi singura alternativă la urmarea orbească a liniei unei facțiuni nepatristice!”(…) „Dar înțelegerea vine numai prin suferință adevărată, și câți sunt în stare de așa ceva? ”
(Cuviosul Serafim Rose – pag 661 „Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose”- editura Sophia)
„Biserica ne-a fost încredințată pentru mântuirea sufletelor noastre, și pentru nimic altceva! Nu putem să facem din ea o unealtă sau o arenă pentru patimile noastre sau ca să ne plătim polițele!”
( Arhiepiscopul Averchie Taușev- The Just Shine Like the Stars pag 51-52)
