Nu sta, ci strigă: “Hristoase! Prea Sfânta Fecioară!” Nu te înmuia și nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuși ispita să dea naștere gândului în mintea ta, tu să-l zădărnicești cu rugăciunea. Nu-l lăsa.

Dar, când tu lași necurățiile pe care le arunca înlăuntrul tău vrăjmașul, în cateva ore numai te-a și cuprins în mijlocul lor. După aceea, caută luptă ca să te poți curăți! Așa că silește-te. Este nevoie de osteneală și de durere multă, nu glumă. Inima ta va sângera.

Citeşte şi:  Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori

Amărăciune, otravă vei bea, dar numai așa vei primi libertatea și te vei îndulci. Să nu crezi că lupta este mică. Trebuie să strigi ca nebuna: “Iisuse al meu, scapă-mă! Preasfântă Maica lui Dumnezeu, ajută-mă!” Ca o mașină să meargă limba ta: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Citeşte şi:  Proba diferitelor necazuri e îngăduită, după iconomia lui Dumnezeu

Și, când obosești, îți va veni o mângâiere pe care nu ai gustat-o niciodată. Dar, dacă te lenevești și nu te îngrijești, nu te vei vindeca în veac.

Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996 – fragment