Nu sta, ci strigă: “Hristoase! Prea Sfânta Fecioară!” Nu te înmuia și nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuși ispita să dea naștere gândului în mintea ta, tu să-l zădărnicești cu rugăciunea. Nu-l lăsa.

Dar, când tu lași necurățiile pe care le arunca înlăuntrul tău vrăjmașul, în cateva ore numai te-a și cuprins în mijlocul lor. După aceea, caută luptă ca să te poți curăți! Așa că silește-te. Este nevoie de osteneală și de durere multă, nu glumă. Inima ta va sângera.

Citeşte şi:  Să aveţi mare grijă de copiii voştri şi să căutaţi mântuirea sufletului lor

Amărăciune, otravă vei bea, dar numai așa vei primi libertatea și te vei îndulci. Să nu crezi că lupta este mică. Trebuie să strigi ca nebuna: “Iisuse al meu, scapă-mă! Preasfântă Maica lui Dumnezeu, ajută-mă!” Ca o mașină să meargă limba ta: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Citeşte şi:  Sfântul Serafim de Vârița: Înainte, oamenii făceau toate cu rugăciunea pe buze...

Și, când obosești, îți va veni o mângâiere pe care nu ai gustat-o niciodată. Dar, dacă te lenevești și nu te îngrijești, nu te vei vindeca în veac.

Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996 – fragment