În iconografia creştină, mâna care face binecuvântarea are degetele poziţionate în forma literelor greceşti IC XC (IS HS), iniţialele Mântuitorului.

O binecuvântare de acum 2.000 de ani

La începutul secolului trecut, la Sarmizegetusa Ulpia Traiana s-a găsit mâna de bronz a unei zeiţe (era în ruinele unui templu). Arheologii o datează în secolul II, deci imediat după fondarea noii capitale, când aceasta era împodobită aşa cum o cerea înălţimea rangului său.

Ceea ce ne uimeşte este faptul că degetele mâinii au exact poziţia celor care-i binecuvântează pe creştini. Iar aceasta ridică întrebarea firească: coincidenţa o punem pe seama unei întâmplări inconştiente sau e rodul unui act intenţionat?

Pentru că în acel timp Imperiul gemea de creştini. Pliniu cel Tânăr, prietenul lui Traian care-l numise guvernator în Provincia Bitinia din Asia Mică, provincie cu populaţie tracă, i se plângea împăratului că nu mai face faţă creştinilor care s-au întins peste tot, carnea de la animalele jertfite zeilor, la care altădată lumea dădea buzna, acum se strică în măcelării pentru că nu o mai cumpără nimeni, toţi fiind creştini. Iar acesta nu era un caz izolat.

Astfel că nu putem exclude ipoteza ca sculptorul care a făcut statuia zeiţei să fi fost creştin şi, în condiţiile clandestinităţii, când apartenenţa la religia lui Hristos te dădea celor mai înfiorătoare chinuri, să fi transmis discret un mesaj coreligionarilor săi, aşa cum inofensivul peşte zgâriat pe vreun zid conţinea în chiar numele său (IHTIS) sintagma care tulbura cel mai tare autorităţile: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul.

Fiţi binecuvântaţi!