„Am făcut cunoștință cu Sfântul Paisie atunci când Domnul mi-a dat posibilitatea să slujesc ca șef al secției de poliție din Sfântul Munte Athos. În noiembrie 1991, împreună cu un coleg, am coborât de la Karey la chilia sa. Și atunci eram conștienți că, dacă trei sute de pelerini veneau la Athos într-o zi, jumătate dintre ei mergeau la părintele Paisie…

O mărturie uimitoare a profeției Cuviosului Paisie Aghioritul despre Europa

La poarta de sus a gardului era o tăbliţa cu inscripţie: „Serviți-vă”, iar sub ea, era o cutie cu dulciuri. Exista chiar și un izvor cu apă curgătoare și câteva căni pentru ca pelerinii să-și potolească setea.

Când ne-am apropiat, spre bucuria noastră, stareţul era pe loc și își lucra grădina de legume.

Am fost impresionat de faptul că, trăind izolat de lume, bătrânul știa aproape tot ce se întâmpla în sfera securității naționale și a controlului polițienesc care avea legătură cu Athos. Știa chiar și despre tot ce se întâmpla în afara Sfântului Munte din Grecia.

Bătrânul mi-a spus că puterile europene, cu uriașele lor capitale, și-au propus să denatureze principiile, tradițiile și instituțiile Sfântului Munte Athos. În acest scop, ei au facilitat afluxul de fonduri considerabile în Athos, crearea unor condiții de trai confortabile, construirea de drumuri, importul de echipamente de construcție și răspândirea diferitelor facilități moderne.

Îmi amintesc că odată, în calitate de șef al poliției, am însoțit trei vizitatori străini oficiali, care, după ce auziseră ce auziseră în țara lor de origine despre stareţul Paisie, au vrut să-l întâlnească personal pe „marele ascet Paisie”. Unul dintre ei, când a fost întrebat despre o Europă unită, a primit următorul răspuns din partea bătrânului:

– Sângele aproape că încă nu s-a răcit…

Acest răspuns i-a lăsat perplecși pe străini, deoarece nu au reușit să înțeleagă sensul codificat în el.

Mai târziu l-am întrebat ce înseamnă răspunsul despre sângele care încă nu s-a răcit, iar bătrânul a spus:

– Mai târziu va deveni clar, dar nu ne putem imagina o cooperare între britanici, francezi, germani, italieni, austrieci etc., atâta timp cât oamenii care și-au pierdut părinții și frații în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sunt în viață. Se pot numi unii pe alții „aliați” și să însemne exact asta? Haideți să nu fim atât de orbi și să nu privim lucrurile doar în termeni de câștig economic. Iată când va ieși naționalismul la suprafață și atunci…

Traducere pentru Apărătorul

Sursa: https://3rm.info/publications/34525-udivitelnoe-svidetelstvo-prorochestva-starca-paisiya-o-evrope.html