O profeție îngrozitoare a Sfântului Antonie se împlinește chiar sub ochii noștri!

„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”, sună prezicerea Sfântului Antonie.

Sfântul a mai spus: „Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor”.

„Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: smerenia!”

Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare 

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, acest mare luminător al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi.

În acest mediu a deprins calea credinţei. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinţilor săi, întrebându-se despre drumul său în viaţă, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoara în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21).

Citeşte şi:  Papa este începătorul ereziilor și conducătorul învățăturilor eretice

Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate. După ce a petrecut o perioadă de asceză într-o colibă de lângă satul natal, aflat sub povăţuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un alt loc numit Pispir, la marginea deşertului. Aici a rămas timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să plece de acolo, întrucât se afla într-o stare foarte precară. Antonie devine apoi părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunităţi monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria şi Sketis.

După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Antonie se stabileşte în 312 în adâncul deşertului, pe muntele Kolzim. Aici a rămas până la sfârşitul vieţii, împreună cu doi ucenici, nemaipărăsindu-şi locul decât pentru a-şi vizita discipolii şi pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianiști.

Sfântul Antonie a trecut la cele veşnice în anul 356 d. Hr. în deşertul de pe malul drept al Nilului. Informaţiile pe care le avem despre Sfântul Antonie sunt relatările Sfântului Atanasie, ucenicul său.

Citeşte şi:  Părintele Serafim Rose: Noi trăim vremurile din urmă, Antihrist este aproape

Iată ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: „Eu, o fiilor, precum este scris, mă duc pe calea părinţilor, căci mă văd singur chemat de Domnul; iar voi treziţi-vă, ca pustnicia voastră cea veche să nu o pierdeţi, ci ca şi cum aţi face început de pustnicie, aşa sârguiți-vă să păziţi osârdia voastră întreagă.  

Că ştiţi pe diavolii cei ce va bântuiesc, ştiţi cum sunt de sălbatici, dar neputincioşi cu puterea; deci, nu vă temeţi de dânşii, ci mai vârtos să credeţi în Hristos de-a pururea. Apoi, ca şi cum fiecare aţi muri, aşa să vieţuiţi, luând-aminte şi pomenind sfătuirile pe care le-aţi auzit de la mine. Nicio împărtăşire să nu aveţi cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, că ştiţi că şi eu mă abăteam şi mă feream de aceştia pentru eresul lor cel de Hristos urător şi rău credincios; ci sârguiți-vă mai cu seamă de-a pururea a vă împreuna mai întâi cu Domnul, apoi cu sfinţii; ca astfel după moarte, întru veşnicele locaşuri, ca pe nişte prieteni cunoscuţi să vă primească şi sfinţii pe voi. Acestea gândiţi-le, acestea cugetaţi-le şi de aveţi vreo purtare de grijă pentru mine, mă veţi avea ca pe un părinte al vostru; dar să nu lăsaţi pe nimeni să ia trupul meu şi să-l ducă în Egipt, ca nu cumva să-l pună în casele lor, după cum au obicei, căci pentru aceasta am venit aici în munte.  

Să recitim împreună, pentru că ne priveşte… Ştiţi cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta şi le porunceam să înceteze un obicei ca acesta; deci, voi îngropaţi trupul meu şi sub pământ ascundeţi-l. Apoi să păziţi taina între voi, ca nimeni să nu ştie locul, afară de voi singuri. Iar eu la învierea morţilor îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul. Mântuiţi-vă fiilor, fiţi sănătoşi; că Antonie acum se mută şi nu mai este împreună cu voi.”

Citeşte şi:  Acestea s-au spus pe muntele Athos de peste 600 de ani: „Oamenii vor zbura ca păsările. Nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un bărbat.”

După ce sfântul a rostit aceste cuvinte şi ucenicii săi l-au sărutat, aceștia au văzut îngerii care au venit la dânsul, care păreau ca nişte prieteni. Sfântul, bucurându-se de îngeri, şi-a întins picioarele şi, zăcând cu faţa în sus, se arăta vesel; după aceea şi-a dat sufletul şi s-a dus în Lumea de Dincolo. Iar ucenicii lui, precum le dăduse poruncă, i-au înfăşurat trupul şi l-au îngropat în pământ într-un loc ascuns. Şi nimeni nu ştie până acum unde este ascuns, înafară de cei doi ucenici ai lui.