bacteriiComputerele încep să semene din ce în ce mai mult cu ființe vii, iar, mai nou, se pare că ființele vii încep să semene cu computerele. O nouă cercetare a demonstrat o metodă pentru stocarea de linii de cod în bacterii vii, care pot fi apoi transmise în generația următoare ca informație genetică.

Noua procedură permite ca 100 de biți de date să fie stocați cu succes în bacterii E-coli, dar oamenii de știință afirmă că au potențialul de a “încărca” chiar mai multe date, fapt ce ar putea ajuta în dezvoltarea cercetărilor în biologie și a dispozitivelor sintetice.

Noua tehnică a fost posibilă prin utilizarea mecanismului de editare genetică CRISPR/ Cas. Acest mecanism a deschis deja noi căi de rescriere de segmente de ADN, iar acum cercetătorii de la Universitatea Harvard au decoperit o modalitate de a utiliza propriul proces de editare al bacteriei, asemănător CRISPR / Cas pentru a scrie un cod specific.

Citeşte şi:  România: Frecvenţa atacurilor cibernetice, în creştere. Spaţiul virtual, noul vest sălbatic

Când bacteriile detectează un virus, copiază o parte din ADN-ul virusului în genomul propriu, astfel încât să-l poată recunoaște în viitor. Acest sistem de securitate se transmite din generație în generație, constituind modul în care organismele iși dezvoltă imunitatea la anumite tipuri de virusuri în timp.

După cum relatează William Herkewitz pentru Popular Mechanics, în acest caz, echipa a creat propriul cod și l-a „deghizat” în virus. În momentul în care virusul fals a fost introdus în bacterii, s-a declanșat procesul de copiere, iar datele au fost încorporate în bacterie.

Citeşte şi:  Pentru a favoriza distanțarea socială împotriva COVID 19, suedezii își plantează cipuri sub piele

Orice informație poate fi stocată într-un cod, de la poezii la programe de calculator. Metoda se bazează pe cercetări anterioare în stocarea de date în ADN, dar aici provocarea a fost de a repeta această procedură într-o celulă vie, folosind propriile sale procese naturale.

“A lucra într-o celulă vie este o metodă nouă și o provocare”, a declarat pentru Popular Mechanics geneticianul Seth Shipman. “În loc de a sintetiza ADN-ul, pe care apoi să îl copiem într-o celulă vie, ne-am dorit să știm dacă am putea folosi metodele proprii naturii pentru a scrie direct în genomul unei celule bacteriene, astfel încât acesta să fie transmis în fiecare generație ulterioară.”

Citeşte şi:  Librăria Naţională a Norvegiei îşi digitalizează întreaga colecţie de cărţi

Pe măsură ce bacteriile stochează datele pe care le primesc, este mult mai simplu să se recupereze într-o etapă ulterioară (prin analiza genetică numită genotipare), dar pot aparea probleme pe parcurs: nu toate bacteriile au primit datele în întregime, ceea ce înseamnă că este necesar un eșantion de mari dimensiuni, pentru a recupera codul complet. Shipman consideră că metoda se poate dezvolta, deoarece unele celule au capacitatea de a stoca 3000 de biți de date.

Deși metoda este cu siguranță inovatoare, ținând cont de capacitatea mică de stocare de date, vă recomandăm să nu renunțați încă la vechiul hard disc.

Sursa: http://www.presalocala.com/