Bine este nouă că îngăduie Dumnezeu să fim încercaţi, pentru că altfel am fi avut patimi ascunse şi pretenţii nesăbuite în Ziua Judecăţii. Căci dacă le-ar trece cu vederea pe acestea şi ne-ar lua în Rai aşa cum suntem, am crea şi acolo probleme.

De aceea îngăduie aici ispitele, ca să ne cureţe de praf, să se purifice sufletul nostru cu întristările şi plânsetele şi astfel să fim nevoiţi să scăpăm la Dumnezeu şi să ne aflăm mântuirea.

Citeşte şi:  Nimănui cu nimic fiți datori, fără numai cu iubirea unul față de altul!

Oamenii îndepărtaţi de Dumnezeu sunt cei mai nefericiţi din lume şi în viaţa aceasta şi în cea viitoare, cea veşnică. Iar mai nefericiţi decât aceşti oameni sunt diavolii, care s-au despărţit de Dumnezeu cu mii de ani în urmă şi continuă să se îndepărteze prin mândria şi răutatea lor şi să rămână nepocăiţi.

Citeşte şi:  Cuvântul lui Dumnezeu ne vesteşte înmulţirea, în aceste vremuri din urmă, a curselor diavoleşti şi înmulţirea numărului celor ce pier în aceste curse

Mai fericiţi însă decât toţi oamenii sunt cei ce au arătat cea mai mare pocăinţă cu durere şi zdrobire lăuntrică. În acest fel au zdrobit pe vrăjmaşul cel mândru şi şi-au smerit trupul lor cel fără de rânduială prin asceză, supunându-l duhului, pricinuind mare bucurie în Cer prin pocăinţa lor, prin întoarcerea la Dumnezeu.

Citeşte şi:  Arhim. Zaharia Zaharou - ”Cu cât mulţumim mai mult, cu atât El ne deschide ochii inimii ca să vedem şi mai bine darurile Lui”

Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 137-138