Unul dintre acestea este cel intalnit tot mai des sub presiunea intensei propagande pro-ecumeniste la care suntem supusi in ultimii ani: anume afirmatia „“ si deci conceptia „“ potrivit careia „exista un singur Dumnezeu, deci toti oamenii se inchina (cred, se roaga) la acelasi Dumnezeu. Acest fenomen ne duce tot mai mult gandul la situatia intalnita la inceputul sec. al IV-lea in special in eparhia Alexandriei. Acolo, treptat-treptat s-au raspandit ideile eretice propovaduite de catre Arie, potrivit caruia Fiul era o creatura, e drept ca cea mai desavarsita si initiala, dar prin aceasta nu de aceeasi fiinta cu Tatal. La inceput, cel care a propovaduit erezia a fost Arie insusi, dar cu timpul el si-a creat ucenici si „zvoneri si raspandaci”, asa cum se numesc ei in ultima vreme intr-un limbaj sugubat. Acestia au raspandit pe diferite cai de la om la om, asa cum o fac si in zilele noastre, ideile respective, ce au atins la un moment dat un prag critic de influenta in randul credinciosilor, nu numai din Alexandria, dar si din Constantinopol si regiunile rasaritene ale Imperiului Roman. Se stie ca Sfintii acelei vremi au trebuit sa ia de urgenta cele mai aprige masuri de stavilire a acestui „cancer” duhovnicesc ce ameninta sa ravaseasca prin intinderea sa organismul inca tanar al Bisericii crestine. La fel s-a intamplat desigur si cu nestorianismul, monofizismul, monotelismul si iconoclasmul, ca sa numim doar ereziile combatute de catre Sinoadele Ecumenice.

Credem ca ne aflam deja in fata unui fenomen asemanator „“ o, ce n-am da sa ne fi inselat! „“ ce se desfasoara la vedere in fata ochilor nostri incepand cu 1990.

Monoteismul contemporan

„Cred intr-Unul Dumnezeu”¦”. Asa incepe marturisirea de credinta a „bine-credinciosilor”, „drept-slavitorilor (maritorilor)” crestini ortodocsi. Nu comentam acum faptul ca pentru cele mai multe nase (nasi) aceasta ramane necunoscuta integral, ci ne limitam la aspectul monoteist.

In zilele noastre pericolul politeismului pare a fi cu desavarsire exclus. Si atunci tatal minciunii cel viclean, vrajmasul (satana) da oamenilor urmatoarea sugestie dupa logica sa draceasca. Precum in rai, el infiripa in mintea oamenilor „slabi de inger” un dialog ca acesta:

” – Cati dumnezei exista?

– Unul singur!

– Este acest Dumnezeu creatorul tuturor oamenilor?

– Da!

– Deci cui se inchina (se roaga, cred) toti oamenii?

– Acestuia, aceluiasi Dumnezeu!

Si noul sarpe se retrage fericit pentru victoria obtinuta asupra acestor suflete inselate ce cad astfel in cel mai greu pacat: blasfemia, hula impotriva Duhului Sfant.

Lipsiti de cunoasterea celor mai elementare notiuni ale credintei in care sunt botezati, a Sfintelor Scripturi si ale invataturilor Parintilor, cufundati cu totul in preocuparile si aspiratiile umaniste ale acestei lumi, credinciosii ce se numesc pe sine „ortodocsi” nu sesizeaza ilogica acestei conceptii „“ fie ea chiar si cea a bunului simt „“.

Reluam ecuatia:

Daca exista Un Dumnezeu, atunci:

– El a creat universul

– in univers un singur corp ceresc locuit: pamantul (aceasta este pana in prezent singura certitudine, restul sunt simple speculatii nedovedite)

– pe ea o singura specie umana („rasele” umane fac parte din aceeasi singura specie) ce alcatuiesc laolalta Omul (generic).

Legatura dintre Dumnezeul unic si Om se cheama religie (credinta, inchinare). Si atunci cum poate sa fie altfel decat:

Un Dumnezeu „“ un Om „“ o credinta (religie, inchinare)

Aceasta unica, singura credinta este cea revelata (descoperita) de catre Insusi Dumnezeu alesilor Sai, pastrata si propovaduita pana la sfarsitul veacurilor de catre Sfanta Sa Biserica Soborniceasca, Apostoleasca si Ortodoxa.

Pluralism religios

„Si atunci cum ramane cu celelalte religii (credinte)?” Sa punem mai departe aceasta intrebare Duhului Sfant, „Carele a grait prin prooroci”, adica exact in Scripturile Vechiului Testament:

„Sa nu fie tie alti dumnezei afara din Mine!” (Iesirea XX, 2).

„Cum asa? Dar ce, mai pot exista si alti dumnezei?”

Pai se vede treaba ca da, altfel de ce s-ar mai dat intaia porunca in Decalog? De altfel, si aici ignoranta este la locul ei, peste 80% din credinciosi nu cunosc toate poruncile, ci cel mult 5-6. Fiind intrebati, ei incep de obicei cu: „sa nu ucizi”, „sa nu furi”, „sa nu minti”, „sa nu preacurvesti”, si nu stiu ca aceasta este prima si cea mai importanta dintre ele!

Poporul ales primeste odata cu tablele legii, si poruncile, legiuirile si randuielile ce au urmat, dreapta si unica religie (credinta) a lui Dumnezeu:

„Cela ce jertfeste dumnezeilor sa piara, fara numai Domnului.” (Iesirea XXII, 20)

„Toate cate am grait catre voi, paziti-le, si de numele altor dumnezei sa nu va aduceti aminte, nici sa se auza din gurile voastre.” (Iesirea XXIII, 13)

„Pentruca va merge ingerul Meu, povatuitorul tau, si te va aduce catre amorei, si hetei, si ferezei, si hananei, si gherghesei, si evei, si evusei, si voi sfarama pre ei dinaintea fetelor voastre. Sa nu te inchini dumnezeilor lor, nici sa slujesti lor, sa nu faci dupa faptele lor; ci cu surpare sa surpi capistile lor, si zdrobind sa zdrobesti stalpii lor.” (Iesirea XXIII, 23-24)

„Caci toti dumnezeii limbilor sint demoni” (Psalm 95, 5)

Cum ar suna astazi poruncile acestea infricosate in cadrul unui „dialog ecumenic” gen „San Egidio” sau cele de la Asissi? Dar in „Charta Ecumaenica”?

„Nu va faceti cumpanindu-va intr-alt chip cu cei necredinciosi, pentru ca ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Si ce impreunare e luminii catre intuneric? Si ce tocmire este lui Hristos catre Veliar? Au ce parte e credinciosului cu cel necredincios? Si ce impreunare este Bisericii lui Dumnezeu cu idolii?” (2 Corinteni VI, 14-16)

Citeşte şi:  Va fi o cădere masivă de la credinţă; chiar şi mulţi dintre episcopi vor trăda credinţa, îndreptăţindu-se pe ei

Crestinism, iudaism, islam: acelasi Dumnezeu?

In ultimii ani in tara noastra, ca si in Occident de altfel, au patruns tot mai multi oameni de afaceri evrei si musulmani (turci, arabi), ce au deschis tot felul de intreprinderi mixte si au contractat, cum era de asteptat si mariaje mixte. Pe langa aceasta, evenimente cum au fost doborarea turnurilor din septembrie 2001 si rapirea ziaristilor din Irak au fost intensiv mediatizate pe toate canalele de televiziune. In nenumarate talk-show-uri au aparut diversi musulmani si „crestini” ce au purtat un fratesc dialog pe teme religioase, manifestand ideea „inchinarii” la acelasi Dumnezeu. Pentru romanasii direct interesati in afacerile (mai mult sau mai putin legale) si mariajele cu musulmani ce le aduc oarece bunastare „pe praful acesta”, ca si pentru marea masa de ignoranti intr-ale religiei, ideea prinde deja radacini.

Nu numai aceasta, dar, masinaria de propaganda a Vaticanului (Opus dei si altele de acest fel) a lansat si acest „virus” teologic: cele 3 trei religii monoteiste si abraamice. Cu tristete, propaganda s-a raspandit si in mediile noastre ortodoxe la diferite nivele si din de catre diferite persoane cu diferite motive.

Perdeaua aceasta de fum papistaso-masonica ar fi foarte usor de destramat pentru orice credincios laic (mirean) serios. Sa zicem ca pornim de la cele 3 marturisiri monoteiste. Sa incepem noi, crestinii:

„Cred intr-Unul Dumnezeu”¦”

Pana aici si iudeul si musulmanul subscriu protocolului”¦

„Tatal, Atottiitorul,”¦

Deja, cum se spune, aici „s-a rupt filmul”. Dumnezeul Tata nu este nicidecum, asa cum cred naivii inselati de propaganda ecumenista, acel Iahve al iudeilor sau Alahul musulmanilor. Caci, pentru a fi cineva „tata” trebuie obligatoriu sa aiba „fiu” (fii), ori atat iudeul cat si musulmanul socotesc blasfemie pana si a gandi ca Dumnezeu ar fi putut avea un Fiu, si astfel sa poata fi „Tata” in adevaratul sens al cuvantului.

Ca sa fie clar odata pentru totdeauna, sa auzim ce spune iarasi Duhul Sfant, de data asta in Legea harului, Noul Testament, in care suntem botezati, noi, cei care potrivit propriului legamant de buna voie si nesiliti de nimeni ne-am lepadat de 3 ori „de satana si de toti slujitorii lui” si ne-am unit cu Hristos, crezand Lui ca unui Imparat si Dumnezeu:

„N-am scris voua caci nu stiti adevarul, ci caci stiti pre el si caci toata minciuna din adevar nu este. Cine este mincinos, fara numai cela ce tagaduieste ca Iisus este Hristos? Aceasta este antihrist, cela ce se leapada de Parintele si de Fiul. Tot cel ce se leapada de Fiul, nici pre Tatal nu are. Deci voi, care ati auzit de-nceput, intru voi ramaie; de va ramanea intru voi ceea ce de-nceput ati auzit, si voi in Fiul si intru Tatal veti ramanea. Si aceasta este fagaduinta carea El au fagaduit voua: viata vecinica. Aceasta am scris voua pentru cei ce insala pre voi.” (1 Ioan II, 21-26)

Despre evrei si religia lor actuala „“ iudaismul – nu credem ca mai trebuie facuta vreo demonstratie: sunt urmasii celor ce L-au contestat pe Domnul Iisus ca fiind Hristos (Mesia) si L-au osandit la rastignire pentru „hula” de a Se fi socotit pre Sine Fiul lui Dumnezeu.

Sa vedem acum ce zice asa-numita „carte sfanta” ,„Coranul”,  despre Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul:

„Allah Preainaltul a grait in aceasta privinta: „O, voi oameni ai Cartii! nu exagerati in privinta religiei voastre si nu spuneti despre Allah alta decat numai adevarul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvantul Sau pe care El l-a transmis Mariei si un duh de la El. Credeti, asadar, in Allah si in trimisii Sai! Si nu spuneti „Trei!” Opriti-va, de la aceasta si va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decat un Dumnezeu unic! El este prea inalt pentru a avea un fiu!” (4, Surat An-Nisa. : 171).

„Si a mai grait Allah preainaltul: „Necredinciosi sunt aceia care zic: „Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: „Cine L-ar putea impiedica pe Allah daca ar voi sa-i faca sa piara pe Mesia, fiul Mariei, ca si pe mama lui si pe toti care se afla pe pamant?” (5, Surat Al-Ma. ida: 17).”

Capitolul VI continua cu sirul blasfemiilor antihristice ale mincinosului profet – de trei ori anatema (blestemata) fie „invatatura” lui diavoleasca!

Si pentru ca nu cumva sa vi se para ca vorbele de mai sus sant iesiri fanatice ale vreunui „fundamentalist”, „extremist” (intolerant, habotnic, etc.) ortodox, sa auzim ce faceau Sfintii Mari Mucenici, de ex. cei 42 pomeniti la data de 6 martie: Teodor, Constantin, Calist, Teofil si Vasoiu cu Insotitorii lor, care au patimit in Amoreea (” 845-847).

„Acestia au trait in zilele imparatului Teofil, luptatorul impotriva Sfintelor icoane (829-842) toti viteji crestini, din oastea imparatului. Si era pe vremea cand turcii cucereau cetate dupa cetate, apropiindu-se de Constantinopol si, ajunsera, acum, langa cetatea Amoreea, din Frigia, cetatea de nastere a imparatului Teofil”¦

Deci, intrand turcii in cetate”¦ s-a facut multa varsare de sange si au nimicit cu foc toata cetatea, iar poporul crestin, care a scapat de foc si de sabie, a fost vandut in robie. Si au fost prinse cele patruzeci si doua de capetenii trimise de imparat, intru apararea cetatii, poruncind turcul sa fie paziti in temnita, ferecati in lanturi, cu picioarele in butuci, voind cu foame si cu sete sa-i omoare si, zicandu-le, ca nu vor fi eliberati, decat daca vor trece la necurata credinta a lui Mahomed. Si, vreme de sapte ani, din cand in cand, trimisi de-ai capeteniei turcilor, venind in temnita, ii tot ispiteau cu tot felul de momeli pe luptatorii lui Hristos, dar nimic n-au izbandit, ci dimpotriva, acestia se intareau si mai mult in credinta, cantand neincetat psalmii lui David si petrecand ziua si noaptea in rugaciuni.

Citeşte şi:  Se poate presupune cu uşurinţă că în viitorul apropiat critica ecumenismului va fi cenzurată public, şi lupta împotriva lui va fi pedepsită prin lege

Deci, venind ziua lor cea din urma, nu pentru frica, nici pentru dragostea de viata, nici pentru slabiciune, nici pentru patimirea cea rea ce au suferit vreme de multi ani in robie, luptatorii Domnului nu si-au schimbat credinta lor in Hristos. Ci, cu socoteala barbateasca si cu vitejia sufletului luptandu-se, au blestemat pe Mahomed si intru linistea bucuriei stand, au marturisit vitejeste, toti credinta in Hristos si s-au incununat, taindu-li-se capetele”¦ Dumnezeului nostru slava!” (Proloagele)

Si acum, sa vedem cine indrazneste sa ii faca pe acesti Sfinti Mari Mucenici „fundamentalisti”! Sau poate ca s-or gasi inimi mai cucernice si iubitoare fata de „fratii nostri musulmani”?

Aici e momentul de facut o distinctie esentiala: aceea intre Sfant Mucenic (Martir) si fanatic religios. Sfantul Mucenic isi da viata pentru credinta in Hristos, in vreme ce fanaticul religios ia viata altora (chiar daca in anumite cazuri gen kamikaze si comando sinucigas, si-o da si pe a lui) pentru credinta. Deci vedem clar ca acestia nu ar trebui sa fie niciodata confundati, si nici macar alaturati.

Mult mai grav a fost faptul ca de multe ori la televiziune reprezentanti ai ortodoxiei (nu vrem sa le dam numele spre nu-i face mai de ocara), in loc sa apere credinta in felul Sfintilor Parinti si Marturisitori, adica duhovniceste si nepatimas, s-au miorlait in fata telespectatorilor, aratand cat de prieteni, daca nu chiar frati, pot fi crestinii si musulmanii, ce ar avea chiar precepte religioase comune!

Frati romani, clerici si credinciosi! Oare Sfintii Mucenici Brancoveni si o sumedenie de alti crestini necunoscuti, in zadar si-au varsat sangele lor?

„Cel ce pentru dreapta credinta si pentru neam, te-ai invrednicit a suferi moarte de martir, impreuna cu fiii tai: Constantin, Stefan, Radu, Matei si cu Sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.” (Troparul Sfintilor Martiri Brancoveni)

Sa auzim inca o data ce le graieste Mantuitorul, mai intai jidovilor din vremea Sa, apoi urmasilor lor iudaisti, si apoi si musulmanilor:

„Eu cele ce am vazut langa Tatal Meu graiesc; deci si voi care ati vazut langa tatal vostru faceti.

Raspunsera si zisera Lui: Parintele nostru, Avraam este. Zise lor Iisus: De ati fi fost feciori lui Avraam, lucrurile lui Avraam ati face. Iara acum incercati sa Ma omorati pre Om carele adevarul voua am grait, carele am auzit de la Dumnezeu; aceasta Avraam n-a facut.

Voi faceti lucrurile parintelui vostru. Deci zisera Lui: noi din curvie nu ne-am nascut, pre un parinte avem, pre Dumnezeu.

Zise lor Iisus: de ar fi Dumnezeu Parinte vostru, doara M-ati iubi pre Mine, pentru ca Eu de la Dumnezeu am venit si viu, pentru nici ca de la Mine am venit Insumi, ci Acela M-au trimis. Pentru ce graiul Meu nu-l cunoasteti? Nu puteti sa auziti cuvantul Meu?

Voi din tatal diavolul sunteti, si poftele tatalui vostru vreti sa faceti. Acela ucigator de oameni era di-nceput, si intru adevar n-a statut, caci nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, dintru ale sale graieste, caci mincinos este, si tatal lui. Iara Eu caci adevarul zic, nu credeti Mie”¦

Cela ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu aude; pentru aceea voi nu auziti, ca de la Dumnezeu nu sunteti…” (Ioan VIII, 38-47)

Dar, macar toti „crestinii” se inchina la acelasi Dumnezeu?

„Parinte, am inteles cat de cat cu evreii si musulmanii, dar ce ne mai spui atunci despre fratii nostri catolici si armeni (anglicani, luterani, reformati, etc.)? Ei Il recunosc pe Iisus ca Hristos si Mantuitor, ba chiar cred si sunt botezati ca si noi in numele Sfintei Treimi!”

Cum sa nu spui acestea, atunci cand nu cunosti nici dogmele, canoanele si liturgica ortodoxe si nici ratacirile celorlalti, ale „raucredinciosilor crestini”, eterodocsii de toate felurile!

O, Doamne Duhule Sfinte, ce ne raspunzi aici?:

„Un Domn, o credinta, un Botez” (Efeseni IV, 5)

„Cred intr-una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, marturisesc un Botez intru iertarea pacatelor”¦”

Iarasi, acelasi scurt-circuit logic diavolesc ecumenist. Deci, cum vor putea mai multe „biserici” diferite ce marturisesc diferite credinte si au diferite botezuri, si clerul si credinciosii lor sa creada si sa se inchine aceluiasi Dumnezeu?

De pilda, armenii, coptii si unii sirieni fiind monofiziti, marturisesc un Hristos cu o singura natura, vointa si lucrare. Asa facand, s-au rupt de Biserica si au fost dati anatemei de catre patru Sinoade ecumenice!

Inchinarea noastra a ortodocsilor macar, asa cum invata si copii la scoala, arata prin degetele inelar si cel mic de la mana dreapta ca noi credem si marturisim Un Domn, cu doua naturi, vointe si lucrari (divina si umana)! Este Acesta acelasi Hristos cu al monofizitilor?

Catolicii, sau mai bine zis papistasii, spun asa: „Spiritul (Duhul) Sfant”¦ carele din Tatal si din fiul (filioque) purcede”¦” iar inchinarea lor, marturisind aceasta „dogma” blestemata, se face invers, si dupa ei urmeaza cu aceeasi inchinare anglicanii si protestantii.

Frate crestine ortodox, Acelasi Dumnezeu se marturiseste aici? Aceeasi Sfanta Treime?

Priveste o clipa si trez(v)este-te!:

Ar reiesi doua triunghiuri de relatie echilaterale: cel ortodox cu varful in sus iar cel (papistas) eretic rasturnat! Inversarea oare nu este procedeu magic, adica satanic?

Citeşte şi:  Ce se urmăreşte acum? Se urmăreşte dispariţia mamelor, să nu mai fie mame, adică să fie doar femei, dar să nu mai nască

Gandeste-te si trez(v)este-te!:

Ortodoxie

Tatal naste si purcede

Fiul este nascut

Sfantul Duh este purces din Tatal

Papistasi

Tatal naste si purcede

Fiul este nascut dar purcede si El!

Sfantul Duh purcede si din Tatal si din Fiul!

Acum, vezi bine ca Fiul si Duhul Sfant nu sunt aceiasi! Si nu numai atat, nici Tatal nu este acelasi: la ortodocsi El este unica sursa a purcederii!

Atat si ar fi fost de ajuns ca sa vedem ca nu ne inchinam la acelasi Dumnezeu. Cine vrea mai multe deosebiri, sa se osteneasca si sa caute si va gasi ca incepand de la 1054 si pana astazi deosebirile dogmatice, canonice si liturgice s-au inmultit necontenit, ajungand la citeva zeci, si nu mici si neinsemnate, ci chiar mari si decisive!

Ne intrebam: daca s-ar uni cele doua triunghiuri, asa cum se preconizeaza, adica fiecare sa-si pastreze intacta structura, ce ar rezulta?

In incheiere, sa lamurim turma noastra cuvantatoare (intelegatoare), ce fel de „dumnezeu” este acela la care se inchina toti oamenii si cine sunt aceia care-l propovaduiesc:

„Care este atunci „religia asupra careia toti oamenii au cazut de acord?” Este oare vorba despre crestinism? Sa-l urmarim pe masonul francez Albert Lantoine care scria: „Parerea generala este ca fondatorii francmasoneriei au vrut sa creeze o punte de legatura intre culte”¦

„¦Sa retinem faptul ca in jurul anului 1730, numerosi evrei sefarzi intra in lojile londoneze. De altfel, se stie ca Anderson nu se opunea admiterii musulmanilor sau adeptilor hinduismului. Suntem indreptatiti sa presupunem ca „religia asupra careia toti oamenii au cazut de acord” este religia naturala la care poate subscrie orice om cu bunavointa”¦

„¦Religia naturala, pe care omul luminat o descoperea datorita ratiunii sale, excludea dogmele, teologia, autoritatea oricarei Biserici.”

„Citind aceste opt criterii, remarcam faptul ca masoneria considerata legitima si autentica este inainte de toate teista”¦ pentru a intra in randul acesteia, trebuie sa credem intr-un Dumnezeu care si-a revelat vointa oamenilor si sa depunem juramant pe cartea sfanta a religiei de care apartinem: Biblia pentru crestin, Coranul pentru musulman etc.”

„”¦atragand in randurile sale adepti ai diverselor religii, masoneria „voia sa puna pe picior de egalitate toate formele religioase.”

„Viziunea francmasonilor asupra lumii este marcata de subiectivism si relativism. Relativitatea oricarui adevar atrage respingerea fundamentala a tuturor pozitiilor dogmatice si este incompatibila cu conceptul catolic de „adevar”. Marele Arhitect al Universului este un concept deist nedeterminat, deschis oricarei puteri de intelegere. Toate religiile sunt puse pe picior de egalitate.”

„Biserica ortodoxa greaca s-a opus intotdeauna francmasoneriei, dar patriarhul ortodox al Constantinopolului, Athenagoras I (1886-1972) facea parte din aceasta.” (citate din Luc Nefontaine – Francmasoneria)

„Religia asupra careia toti oamenii au cazut de acord, religia naturala la care poate subscrie orice om cu bunavointa, religia pe care omul luminat o descoperea datorita ratiunii sale, care exclude dogmele, teologia si autoritatea oricarei Biserici” nu este nimic altceva decat ceea ce s-ar dori a fi cel mai mic numitor comun intre toate religiile, confesiunile si credintele: legea morala naturala, cu preceptele ei inscrise in inimile tuturor oamenilor: sa nu furi, sa nu ucizi, etc. Iata de ce doar acestea sunt cunoscute de cea mai mare majoritate a credinciosilor nostri. Dar, in treacat fie spus, aceste legi pagane sunt si ele calcate in mod curent: cine nu minte? Cine nu fura? Cine nu (prea-)curveste, in fel si chip? Si chiar: cate femei de azi nu ucid pruncii prin avorturi si anticonceptionale?

Legea adusa de Moise poporului ales a adus si primele 4 porunci „“ reluati-le frati credinciosi crestini, ca, iata, am vazut „pe teren” ca nu se cunosc! „“ care nu fac parte din aceasta lege naturala, si, evident, ele nu se gasesc inscrise in inima tuturor oamenilor. De aici si citatele scripturistice care cereau imperios iudeilor sa se separe de toate celelalte neamuri idolatre ale vremii lor. Am gasit destui credinciosi care cereau intoarcerea la aceasta morala si renuntarea la dogme si canoane, ziduri si obstacole de netrecut in calea acestei uniri dorite in chip nesabuit pentru interese pur omenesti si lumesti, pacatoase, ca afacerile si dragostea – fireasca si nicidecum duhovniceasca.

Noi, crestinii ortodocsi, ar trebui sa stim fara sovaiala ca atat legea morala naturala, cat si Legea Vechiului Testament, chiar si de ar fi tinute intocmai si fara abatere nu duc la mantuire si cu atat mai putin la Imparatia lui Dumnezeu, ci eventual la un trai cuviincios si demn in aceasta lume. Dar pe cine mai intereseaza Raiul?

Si daca erau de ajuns acestea naturale, Moise de ce a mai trebuit sa aduca tablele Legii? Si, mai mult, pentru ce a mai venit Iisus Hristos?

Acum, daca asa stau lucrurile, cum si stau, cine ar putea fi acest „dumnezeu” la care se inchina toti oamenii si toate religiile? Nimeni altul decat insusi Antihristul, conducatorul guvernului mondial, dar si capul religiei mondiale ce se preconizeaza. El va primi orice fel de inchinare , dogme, cult, etc., cel putin in prima faza, „“ dar cu o singura conditie: aceea de a te inchina lui! Iata cata toleranta si intelegere „iubitoare” catre toate religiile si confesiunile. Si atunci, chiar ca toate cararile si caile vor duce catre acelasi pisc al muntelui, dar acolo sta cocotata uraciunea pustiirii!

Asa ca, frate crestine ortodox, cleric, sau mirean, ori-ori! Nu se poate sluji la doi stapani!

Autor: Mihail Prisacari