Marea înșelăciune provine din faptul că: Deși se păstrează majoritatea detaliilor exterioare ale turnului (forma exterioară a cultului Bisericii), se surpă din temelie principiile – dreapta credință, dogmele, sfintele canoane și Sfânta Tradiție – care au rolul de a păstra Duhul adevărat al Sfintei Biserici.

Pentru amorțirea conștiinței credincioșilor mulți spun că nu s-a schimbat nimic în slujbele Bisericii, aruncând în ochii poporului niște detalii exterioare și ascunzând faptul că la adunarea din Creta s-a lovit exact la temelia Bisericii, strâmbând chiar Dogma despre Sfânta.

Etapele pregătitoare viclene și premisele false ale „Sinodului” din Creta 1948: Înfiinţarea Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB).

Începutul mişcării ecumenice datează din 1844, o dată cu crearea organizaţiei YMCA de către George Williams, pastor anglican. Ulterior se constituie nenumărate alte organizaţii internaţionale până când în 1948 se grupează în WCC (World Council of Churches), CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor), aşa cum îl cunoaştem noi.

Citeşte şi:  Papii, fiind indivizi egoişti, perverşi sexuali, criminali, simoniaci – au fost oare vicarii lui Hristos pe pământ?

„În prezent Bisericile membre ale CMB sunt în număr de 348 și provin din mai mult de 110 de țări din toate continentele.

Printre acestea se află aproape toate Bisericile Ortodoxe din întreaga lume, precum și numeroase Biserici care s-au format pornind de la Reforma protestantă din secolul al XVI-lea (Biserica anglicană, baptistă, luterană, metodistă și reformată) și un mare număr de Biserici unite și independente.

Biserica Ortodoxă Română a aderat la Consiliul Mondial al Bisericilor în anul 1961, împreună cu Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România.

Cultul Romano-Catolică nu este membru a Consiliului Mondial al Bisericilor, dar colaborează cu acesta în calitate de observator”.

(http://www.oikoumene.org/en/member-churches)

Biserica Ortodoxă a Georgiei (1977) şi cea din Bulgaria(1998) s-au retras din CMB.

Pe site-ul oficial al CMB se menționează că acest consiliu este „o comunitate de Biserici care merg spre o unitate văzută ce constă într-o singură credință și o singură comuniune euharistică”. Caracterul ecumenist al acestei organizaţii este declarat. Ecumenismul promovat de acest consiliu se vede și din amestecătura de 348 de „denominațiuni creștine” membre ale consiliului, dintre care menționăm: adventiștii, anglicanii, baptiștii, luteranii, penticostalii, metodiștii, reformații, monofiziții și, din păcate, reprezentanți ecumeniști din Biserica Ortodoxă. Printre scopurile declarate este şi acela că „Bisericile membre sunt angajate în slujirea semenilor aflaţi în suferinţe şi dificultăţi materiale, prin promovarea dreptăţii şi păcii sociale, precum şi apărarea integrităţii creaţiei lui Dumnezeu”.

Citeşte şi:  Sfânta Tradiție, înainte de scrierea Sfintelor Evanghelii, a fost vreme de mulți ani singura învățătură apostolică specifică Bisericii creștine

1950: Declaraţia de la Toronto

La doi ani după prima Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Amsterdam, Comitetul Central al CMB a elaborat o declaraţie care împreună cu Constituţia CMB este considerată unul dintre pilonii mişcării ecumeniste, fiind numită chiar „Magna Charta” a CMB. Scopul acestei declaraţii, scrisă într-un limbaj ambivalent, a fost elaborarea unei concepţii despre ceea ce reprezintă şi ce nu este CMB.

Citeşte şi:  Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!”

În Declaraţia de la Toronto, pe care sinodul din Creta o consideră de importanţă capitală pentru participarea sa la CMB, prevalându-se unele precizări care par a proteja Biserica Ortodoxă, există un text care spune că „Bisericile membre ale Consiliului mondial recunosc în celelalte biserici elemente ale Bisericii celei adevărate” text evident eretic.

1961: Aderarea BOR la CMB

„Biserica Ortodoxă Română a devenit membră a CMB, începând cu anul 1961, participând până în prezent la toate Adunările Generale ale Consiliului, în diferitele comisii şi comitete de lucru, pe temele specifice ale dialogului intercreştin, precum şi în contextul mai larg al implicării creştinilor în rezolvarea problemelor actuale şi în contextul provocărilor lumii contemporane, precum: dreptatea şi pacea socială, dialogul cu alte religii, protejarea mediului înconjurător, apărarea demnităţii şi valorii fiecărei persoane umane, etc.”.

http://patriarhia.ro/secretarul-general-al-consiliului-mondial-albisericilor-in-romania-8092.html

Din cartea Ieromonahului Macarie Banu „Trezvie si Iubire”, paginile 143,144