Cei care au o obsesie nesănătoasă pentru o hrană de altfel sănătoasă ar putea să sufere de orthorexia nervosa, un termen care nu înseamnă decât „obsesie pentru o alimentaţie corectă”. Acest termen a fost inventat de Dr. Stexen Bratman şi se pare că este demn de a fi menţionat, întrucât poate deveni un obicei nesănătos. Am auzit cu toţii expresia „prea mult din ceva bun poate să devină dăunător”.
De multe ori, când întâlnesc oameni noi, descopăr în mine o dorinţă secretă: aceea ca oamenii noi pe care îi întâlnesc să nu ştie că sunt nutriţionistă, pentru că, dacă află, atunci conversaţiile noastre vor fi dominate de subiecte pe baza nutriţiei tot restul timpului petrecut împreună.
Iar conversaţia se va îndrepta în mod inevitabil către un moft de dietă de la ştiri, sau una despre care se vorbeşte în reviste, sau una care este promovată abuziv de către o vedetă de televiziune sau alta care circulă pe internet. Este greu, trăim într-o lume în care suntem bombardaţi în mod constant şi în care ni se vând chiar tot felul de diete ciudate.
Simplul act al alimentaţiei devine una dintre cele mai confuze sarcini zilnice de pe planetă. Gălbenuş, bleah; carbohidraţi – şi mai rău. Vreau să spun că mulţi dintre noi devin atât de obsedaţi de mâncarea sănătoasă, încât aceasta ajunge să devină un idol al vieţii noastre.
Obsesia excesivă pentru mâncarea sănătoasă nu ne lasă să permitem ca relaţia noastră cu mâncarea să fie un timp acordat grijii pentru trup şi suflet, un act de comuniune cu Dumnezeu. Obsesia pentru mâncarea sănătoasă ar putea deschide încet uşa către un stil de viaţă şi alimentaţie plin de mândrie, conducându-ne până la a judeca greşit modul în care trăiesc şi se hrănesc ceilalţi.
In acest context, ar fi înţelept să ţinem seama de vorbele înţelepte ale Sfântului Serafim de Sarov: „Stând la masă, nu privi şi nu judeca cât mănâncă unul sau altul, ci tu fii atent la tine, hrănindu-ţi sufletul cu rugăciunea”.
Dacă acest lucru ne descrie pe vreunul dintre noi – dacă simţim că sănătatea şi hrana au devenit nişte obsesii uşor nesănătoase -, este bine să ne oprim şi să băgăm de seamă. Da, un mod de viaţă şi de hrană sănătos sunt importante, însă trebuie să ne asigurăm că nu pierdem din vedere cel mai important lucru, şi anume, acela de a ne asigura că toate eforturile noastre îşi au rădăcina într-un context spiritual.
După cum a spus Sfântul Marcu Ascetul (secolul al V-lea): „Nu gândi şi nu fă ceva fără a avea un scop duhovnicesc, adică să o faci pentru Dumnezeu. Căci dacă vei călători fără rost, te vei strădui degeaba”.
Să păstrăm duhul potrivit
Faptele noastre, fie că este vorba despre mâncare, sport, desen sau muncă, trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu. La I Corinteni 10, 31, Sfântul Pavel ne aminteşte că „ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi”. Trebuie să păstrăm duhul cuvenit atunci când alegem să facem ceva, chiar şi atunci când vine vorba despre grija pentru sănătate. Nu ar trebui să ne preocupăm de acest aspect doar pentru a arăta (sau chiar pentru a ne simţi) mai bine.
Ci mai curând ar trebui să vedem grija pentru sănătate drept o oportunitate, o disciplinare, o cale ce duce către comuniunea cu Divinitatea. O consecinţă fericită a acestui fapt ar putea foarte bine să fie pierderea a şapte kilograme, reducerea refluxului gastric sau normalizarea nivelului de zahăr din sânge sau a tensiunii etc.
La masă trebuie să punem în practică anumite lucruri care, cu voia Domnului, ar putea duce la cultivarea actului mâncării ca pe unul sacru. Mai întâi trebuie să începem prin a reflecta şi a acorda atenţie motivelor pentru care mâncăm. Când mâncăm? Unde mâncăm? De ce mâncăm? Aceste întrebări vor fi extrem de importante pe măsură ce înaintăm în următoarele zone ale schimbărilor ce duc către un comportament sănătos – pe măsură ce ne nevoim să practicăm nepsisul.
Hrana, credinta si postul. O calatorie sacra spre o sanatate mai buna; Editura Doxologia
