Cele mai grele ispite sunt când se bagă diavolul. Omul are ispite trupești, dar când se bagă diavolul, sunt îndoit de grele, dublu.

Când se bagă diavolul, nu mai are valoare postul, numai dacă cineva are smerenie, pe acea măsură Duhul Sfânt izgonește duhurile.

Cuiva i-a dat în gând să țină patruzeci de zile de post, cum a ținut Mântuitorul. Era o ispită. Nevoințele astea atâta sunt bune, cât le dă duhovnicul. Omul foarte ușor se poate înșela, când se ia după părerea lui. A ținut douăzeci și două de zile și a murit. Tot ce-i mult strică. Diavolul face așa. Ori să postim prea mult, ori să nu facem nimic. Dar să ținem calea de mijloc nu ne lasă.

Citeşte şi:  După cum rănile care sunt arătate doctorului nu se măresc, tot aşa şi păcatele, când sunt mărturisite, nu sporesc

Diavolul, pe măsură ce te-ai biruit de tulburare, are putere. Când monahul nu mai are dragoste de aproapele, pierde pacea – și pacea este locașul Duhului Sfânt. Toți care au pace duhovnicească, în inima acelor suflete se odihnește Duhul Sfânt.

Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010 – fragment