Mituri şi adevăruri legate de înfrânare – Ce spune medicina despre înfrânare

Circulă multe mituri pentru a adormi conştiinţa tinerilor, cum că înfrâna rea dăunează chipurile sănătăţii şi că viaţa fără vreun control al hormonilor este mai naturală. Şi există cazuri de doctori care fie pentru a atrage clienţi, fie pentru că ei înşişi au fost vicioşi in viaţă şi adoratori ai trupului, fie pentru că sunt total neinformaţi referitor la această problemă, le recomandă tinerilor viaţa de depravare şi de desfrâu. Insă medicina prin glasul celor mai de frunte reprezentanţi ai ei, respinge m unanimitate ideea că înfrânarea dăunează cu ceva sănătăţii.

Pentru informarea tinerilor care vor să cunoască părerea medicinii serioase, menţionăm câteva opinii valide:

Profesorul de medicină Zismin de la Universitatea lin Budapesta spune: „Fiecare medic care dă sfatul că fecioria sau castitatea dăunează în vreun fel, comite o faptă ruşinoasă”.

Profesorul universitar Forel Auguste spune în cartea cu Problema sexuală că nu a întâlnit niciodată vreo boală sufletească ce ar proveni din înfrânare, în schimb sunt nenumărate psihozele, care provin din bolile venerice şi de la orice exces. „Suntem, datori să remarcăm, spune el, că pentru un tânăr, înfrânarea sexuală până la nuntă nu este numai morală, dar tot ce nu are legătură cu desfrânarea este starea cea mai sănătoasă şi cu adevărat mântuitoare.”

Dr. Toulouse, medic şi scriitor faimos de lucrări de psihologie, scrie: „Funcţia reproducerii este una de lux, nu este imperativă. Iar exemplele nenumărate de oameni care s-au dedicat unor lucrări captivante trupesti sau sufleteşti şi au rămas virgini toată viaţa lor fară a avea nicio tulburare fiziologică vădită, sunt pe deplin doveditoare ale acestui adevăr”.

Citeşte şi:  Rugăciunea din inimă, stăruitoare şi cu credinţă

Iar adresându-se noilor lui studenţi, acelaşi Dr. Toulouse spune: „Credeţi-mă că la vârsta voastră numai înfrânarea este folositoare şi înainte de orice foarte favorabilă pentru munca intelectuală. Şi pot să vă asigur că niciun doctor nu a observat vreodată vreo boală care să provină din înfrânare”.

Profesorul francez Perrier scrie: „Ideea că există pericole datorită înfrânării desăvârşite e neadevărată”.

Profesorul Gumbert al Universităţii din Monaco scrie: „Trebuie să considerăm ca un lucru cert că majoritatea bărbaţilor normali pot să îşi păstreze fecioria fără nicio pierdere a sănătăţii”.

Kraft Edding, profesor de neonatologie la Universitatea din Viena, menţionează: „Toţi bărbaţii care au o dezvoltare fiziologică normală pot să trăiască excelent în castitate fără absolut niciun prejudiciu al sănătăţii lor datorită înfrânării”.

James Foster, care este considerat o autoritate în problemele instinctului de reproducere, spune că: „Chiar dacă pedepsele care se dau celui desfrânat sunt atât de multe, există dimpotrivă mult sprijin pentru bărbatul necăsătorit în paginile care dovedesc că abstinenţa desăvârşită este în acord cu sănătatea perfectă şi astfel o mare greutate este ridicată dintr-odată de pe mintea celui care doreşte să fie conştiincios şi în acelaşi timp viril şi sănătos şi cu toate organele trupului lui îndeplinindu-şi funcţiile lor în mod fiziologic”.

Citeşte şi:  Despre omul şi sufletul raţional – Sf. Antonie cel Mare

Dr. Surdled subliniază: „Viaţa castă este posibilă şi nu aduce nici o vătămare. Desfrânarea poate să provoace multe rele, însă înfrânarea niciodată”.

Celebrul medic şi scriitor grec M. Moisidis, în lucrarea lui Igiena sexelor – viaţa genitală, scrie: „Tineretul are ca sarcină şi datorie să rămână cast pană la căsătorie. Si nu este vorba aici de părerea doar a anumitor oameni de ştiinţă, ci de un adevăr ştiinţific pe care îl recunosc reprezentanţii cei mai distinşi ai lumii medicale. Şi el continuă aşa: Istoria menţionează adesea, printre marii bărbaţi, pe mulţi oameni cumpătaţi. Newton, Cavendish, Pascal, Kant, Beethoven au fost întotdeauna cumpătaţi. Şi încheie zicând: „Este mai uşor ca cineva să trăiască cu totul cumpătat decât pe jumătate cumpătat. Această axiomă nu trebuie să o uite niciodată tinerii noştri. Infrânarea este de fapt o supapă de siguranţă de primă clasă, apărarea ideală împotriva pericolelor iubirii libertine.”

Profesorul de fiziologie Herzn, de la Universitatea din Laussane, spune: „Lucrarea timpurie a funcţiei genitale este catastrofală. Spun unii că sănătatea pretinde satisfacerea instinctului de reproducere. Nu ezit să declar că această afirmaţie este întru totul falsă… Am cunoscut mulţi oameni care au rămas virgini până în ziua nunţii lor. Nici unul dintre ei nu a suferit vreodată datorită acestei înfrânări, nici nu am auzit vreodată să se îmbolnăvească cineva din această cauză”.

Citeşte şi:  Cuvintele Domnului sunt hrană, hrană tare și dulce pentru sufletele omenești, și băutură dătătoare de viață

Facultatea de Medicină a Universităţii din Hristiania a făcut următoarea declaraţie oficială, semnata de profesorii facultăţii: „Argumentul unor doctori şi al altor persoane că chipurile viaţa morală sau deplina înfrânare este dăunătoare sănătăţii este absolut falsă şi greşită, conform experienţei şi convingerii pe care o avem toţi în mod unanim referitor la această chestiune. Niciun caz de boală şi niciun fel de prejudiciu adus sănătăţii nu cunoaştem, încât să îl putem atribui unei vieţi întru totul neprihănite şi morale”.

Academia Medicală din Paris a declarat cu ani în urmă următoarele: „Este nevoie să facem cunoscut tinerilor faptul că înfrânarea este nu numai posibilă, însă în plus este şi demnă de recomandat şi salvatoare”.

Congresul Internaţional de Igienă de la Bruxelles a declarat că „este nevoie, înainte de orice, ca tineretul masculin să fie învăţat că fecioria şi înfrânarea nu numai că nu sunt dăunătoare, ci din punct de vedere strict medica; sunt virtuţi recomandabile în cel mai înalt grad.

Aceasta este opinia medicinii autentice şi serioase, părere care este pe deplin de acord cu duhul Sfintei Scripturi, care ne învaţă: Păstrează-te curat! (I Timotei 5, 22)

Kallinikos Karousos

Adevaruri mari, in cuvinte simple. Ghid de viata duhovniceasca; Editura Egumenita