Ortodoxia noastră este o insuliţă în mijlocul unei lumi care operează după principii complet diferite – şi cu fiecare zi aceste principii se schimbă în mai rău, înstrăinându-ne tot mai mult de ea.

Mulţi oameni sunt ispitiţi să îşi împartă vieţile în două categorii distincte: viaţa cotidiană pe care o ducem la servici, cu prietenii lumeşti, în afacerea noastră lumească, şi ortodoxia, pe care o trăim Duminicile şi în alte zile ale săptămânii, când avem timp pentru ea.

Citeşte şi:  Numai cine nu vrea nu observă că trăim vremurile apocaliptice!

Dar perspectiva unei asemenea persoane asupra lumii, dacă o urmăriţi îndeaproape, este adesea un amestec ciudat de valori creştine şi valori lumeşti, care în realitate nu pot sta laolaltă.

Ortodoxia este viaţă. Dacă nu trăim ortodoxia, pur şi simplu nu suntem ortodocşi, indiferent de ce convingeri formale am avea.…. Ori eşti ortodox în fiecare clipă a zilei, în fiecare situaţie a vieţii, ori nu eşti deloc ortodox.

Citeşte şi:  Nu scapă nimeni de balaurul păcatului, doar dacă se va pocăi şi va decapita dintr-o dată balaurul

Ortodoxia noastră nu se manifestă doar în concepţiile religioase, ci în fiecare lucru pe care îl facem sau îl spunem. Mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de responsabilitatea creştina pe care o avem în latura aparent lumească a vieţii noastre. Persoana care are o adevarată concepţie creştin-ortodoxă trăieşte fiecare clipă a vieţii sale ca ortodox.

Citeşte şi:  Arhiepiscopul Averchie Taușev: Să luptăm pentru a fi împreună cu mica turmă a lui Hristos. Să fim adevărați ortodocși!

Apărut în „The Orthodox Word”, vol. 18, Nr. 4 (105) iulie-august, 1982