Hebron, Cisiordania Ocupata – La fiecare apus de soare, Alaa, o palesineanca în vârstă de 23 de ani, stă în balconul casei sale modeste de piatră, cu vedere spre strada Shuhada Hebron.
„Numara minutele până când [soțul ei] vine acasă. Eu aștept la fereastră și i-am spus să nu vina prea târziu „, a spus ea, solicitând ca numele ei să nu fie publicat.
Shuhada Street (in arabă pentru „Strada Martirilor”) a fost cândva o zona plină de viață, o strada care trece prin inima celui mai mare oraș al Cisordaniei, si face legatura dintre piața Hebron si Moscheea Ibrahimi.
Palestinienii misunau intre magazinele aglomerate și fabricile de sticlă, și locuiau în apartamentele de deasupra magazinelor. Zona este de asemenea, casa si pentru 500 de coloniști israelieni extremiști, și a fost mult timp un punct aprins între palestinieni și armata israeliană.
Luna trecuta, puținii palestinieni, care încă mai trăiesc în apropierea străzii, îndură un nou set de restricții ale armatei la fel și perchezitii corporale.
La 30 octombrie, armata israeliană a declarat Hebron-ul zonă militară închisă si a fost pus sub control total israelian.
„Nimeni nu poate să vina să ne viziteze. Tatal meu nu a putut veni să ne vadă „, a spus Alaa.
Pe lângă prezentarea cardurillor de identificare, la cele 17 puncte de control intern la care sunt supuși, palestinienii trebuie să le spuna soldaților si noul lor număr de identitate la intrarea și ieșirea din blocadele care includ si strada Shuhada.
Armata nu a distribuit documente de hârtie cu noul număr de identificare. Dupa ce este rostit numarul unui soldat, acel soldat confrunta mai apoi numarul cu cel de pe o lista care i-a fost inamanata sa vada daca se potriveste.
„Cine nu are un număr este eliminat sau arestat.” a declarat Sohaib Zahda un activist dintr- grupare impotriva opresiunii isaeliene.
Cei care isi uita numarul de identificare sau au ales sa nu se înregistreze și vor să se strecoare în afara zonei de H2 pe câmp, trebuie sa aibe grijă să nu fie prinsi în regiunea puternic monitorizată de armata isreliana.
„Chiar și copiii mici au numere”, a declarat Anas Murakatan, 27 ani, care locuiește într-un apartament în apropierea unui punct de control la intrarea pe Strada Shuhada. „Eu am numarul 58; ea are 59 „, a spus Anas, arătând spre soția sa gravidă, Fadwa Murakatan,copiii lor sunt 60 și 61.
„Când se naște copilul, el va primi un numar.”
Copilul lui Fadwa a depasit termenul cand trebuia sa nasca, cu patru săptămâni deja – fapt care l-a determinat pe soțul ei să spună in glumă că, „copilul se teme, așa că nu vrea să iasă”. Fadwa a explicat că atunci când ea va intră în travaliu, va trebui să meargă pe jos pe Strada Shuhada și să traversează un punct de control, și numai atunci va beneficia de o ambulanță. Ea a spus că a trebuit să aștepte 30 de minute, ultima dată când a avut nevoie de o ambulanță.
Din cauza noilor reglementări, a spus ea, „nu avem voie să aducem nici oaspeți. Când dau naștere, ei nu ii vor permite familiei mele să vină și să mă viziteze „.
Un purtator de cuvant al armatei israeliene a declarat într-o declarație pentru Al Jazeera: „. Măsuri de precauție au fost puse în aplicare, în scopul de a preveni posibilele viitoare atacuri și pentru a menține siguranța și bunăstarea zonei” Dar grupul israelian pentru drepturile omului B’Tselem, a declarat într-o emisiune luna trecută, că noua măsură a constituit „o pedeapsă colectivă aplicata locuitorilor din Hebron”.
„Orice persoană al cărei nume nu este pe listă nu poate traversa punctul de control și este forțat să faca un ocol lung si dificil pentru a ajunge acasă.
„În unele cazuri, personalul de la punctul de control din gresala nu au avut numele unor rezidenți trecuti pe listă, fortand astfel ca aceste persoane sa nu poata traversa punctul de control.”
Dincolo de centrul orașului Hebron, armata israeliană a montată o serie de puncte de control mobile între Hebron și Betleem, provocând întârzieri îndelungate pentru șoferi, datorita faptului ca mașinile erau inspectate în mod regulat dupa prima Intifada.
În 1994, după semnarea Acordului de la Oslo, armata israeliană a închis o serie de întreprinderi și magazine aflate de-a lungul strazii Shuhada.
Un deceniu mai târziu, la sfârșitul celui de al doilea Intifada, în 2005, armata închidea fabrica de geamuri, iar vehiculelelor palestiniene le-a fost interzis sa mai utilizeze strada.
Sute de oameni au fost forțați să se mute, iar cei care au ramas, de multe ori trebuie să intre in case prin diverse alei.
„Palestinienii sunt blocati sa utilizeze Strada Shuhada. Le este interzis chiar si mersul pe jos pe o bucata a strazii”, a declarat Sarit Michaeli, un purtator de cuvant israelian pentru drepturile omului B’Tselem.
„Această situație întreagă are menirea de a facilita prezența coloniștilor israelieni. Este o politică oficială numită „politica de separare”, pe care guvernul israelian a adoptat-o. „
In ciuda acestor schimbari, politicienii israelieni extremiști spun ca prezenta armatei în și în jurul Hebron-ului, rămâne insuficientă. Luând cuvântul la Radio Army, lunea trecuta, Naftali Bennett, liderul partidului de extremă dreapta(Partidul de Casa Israelian), a cerut un al doilea scut defensiv, referindu-se la operațiunea militară pe scară largă a Israelului, în Cisiordania, în 2002.
Remarcile lui Bennett reflectă o dorință tot mai mare în rândul Israelului pentru a ocupa pe scară largă orașele palestiniene.
Dupa ce Hebron-ul a fost mult timp locul de ciocniri între coloniști și palestinieni, a declarat Murakatans, cartierul este acum martor la aproximativ trei atacuri pe săptămână din partea colonizatorilor de când a devenit o zonă militară închisă.
Ei au declarat ca atacurile au întotdeauna loc pe timp de noapte, și implică aproximativ cam o duzină de coloniști care defilează în josul Strazii Shuhada, de multe ori aruncand cu pietre catre casele palestiniene.
„Cu o lună în urmă, fiica noastră a căzut pe scări, așa că soțul meu a dus-o la spital”, a povestit Fadwa. „Când ma intorceam de la spital, un israelian a încercat să mă atace în timp ce o tineam in brate pe Diala”, a spus Anas.
Într-un alt incident, soldații israelieni au acuzat-o pe Fadwa ca ascunde o arma când se ducea sa arunce gunoi într-un buncăr de pe Strada Shuhada. „L-am întrebat:” Unde vezi cuțit, unde vezi cuțit? ‘ „, A intrebat ea, flutrandu-si bratele in aer.
Odata ce se însereaza, familia de patru personae se adunat pe acoperiș – singurul spațiu de joacă în aer liber pentru cei doi copii, care se joaca cu niste canistre cu gaze lacrimogene și o cutie de transport marcate cu insemnul „periculoase”.
Ambalajul de pe cutie, a indica faptul că conținutul său era destinat pentru armata israeliană. Containerul a fost aruncat catre casa lor în timpul ciocnirilor aproape zilnice, în Hebron, între tinerii palestinieni și armata israeliană.
Mai jos, doi coloniști se plimbau pe strada Shuhada în apropierea unui grup de soldați. In schimb, nici un palestinean.
Între timp, Anas aducandu-si aminte cum era odata cartierul, spunea. „A fost foarte dragut;o mulțime de oameni erau de obicei aici „, a spus el. „La acea vreme coloniștilor le era frică de noi – dar acum ne temem noi de ei.”
Sursa: desertpeace.wordpress.com
