Ortodoxia va genera întotdeauna renaşterea ascetică. Ea nu recunoaşte nimic altceva. Asceţii sunt singurii misionari ai Ortodoxiei.

Nevoinţa este singura ei scoală misionară. Ortodoxia înseamnă efort ascetic şi viaţa şi doar prin acestea două misiunea ei este transmisă mai departe şi împlinită. Trăirea nevoinţei ar trebui să fie misiunea lăuntrică a Bisericii noastre printre oameni. Parohia trebuie să devină un focar de nevoinţă ascetică. Dar acest lucru poate fi împlinit doar de către un preot ascet. Exista o cerinţă absolut necesară : ca toţi episcopii, preoţii şi monahii noştri să devină ei înşişi asceţi.

Citeşte şi:  Omul de azi trăiește totul în fugă, el nu prinde frumusețea, nici lumina adevărului

(Sf. Iustin Popovici – “Credinţa ortodoxă şi viaţa în Hristos” )

Dacă Biserica Ortodoxă va înceta să fie ascetică, va înceta să fie Ortodoxă. Nu va mai putea ajuta pe om să se vindece, să se curăţească de patimile sale şi să ajungă Dumnezeu după har.

(Arhim Gheorghios – Sf. Munte)

Citeşte şi:  Care este adevărata smerenie? Nu să fugi, ci să rămâi, cu răbdare și curaj, să treacă ispitele peste tine

Biserica Ortodoxă este profund ascetică, şi cei ce nu iubesc asceza, şi sunt prieteni cu comoditatea şi cu comfortul nu au loc în ea. Ortodoxia nu poate fi confortabilă, decât dacă este un fals.

(Mtr. Hierotheos Vlachos)

Cei ce stăruie să dezbrace Biserica Ortodoxă de permanentul său veşmânt martirico-ascetic, o vor slăbi lipsind-o de punctele sale cele mai puternice, şi se vor socoti în rînd cu ereticii.

Citeşte şi:  Într-o zi va veni timpul și voi muri... După moarte voi fi judecat…

(Arhim. Iosif – Sf. Munte)